DRAGOBETELE – ÎNTRE PREZENT ŞI UITARE: PARTEA I

Având în vedere că Valentine’s Day a fost celebrat recent, vă propunem să facem o incursiune în lumea Dragobetelui – Ziua Îndrăgostiţilor la români, celebrată pe 24 februarie.

Numele Dragobetelui este asociat de către Ion Ghinoiu, în „Obiceiuri populare de peste an – Dicţionar” (1997) cu un personaj din mitologia populară românească: „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în acelaşi sat, dar variabilă de la zonă la zonă (…), patron al dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”.
Autorul oferă detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochia şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică”.

Dicţionarul menţionează (în plan secund) că Dragobete este şi o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu acelaşi nume”.

Romulus Vulcănescu în „Mitologia română” (din 1985) îl descrie ca o „făptură mitică”, fiind „tânăr, voinic, frumos şi bun”. Simeon Florea Marian, în „Sărbătorile la români” (1898-1901, reeditare din 1994), a scris că „în mai multe comune din Muntenia” şi mai ales în Oltenia, sărbătoarea creştină „Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul” (din 24 februarie) „se numeşte Dragobete”. El a afirmat că după credinţa poporului, aceasta este ziua în care toate păsările şi animalele se împerechează.

„Dragobetele în aceste părţi este o zi frumoasă de sărbătoare”; „băieţii şi fetele au deci credinţă nestrămutată că în această zi trebuie ca şi ei să glumească, să facă Dragobetele, după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiţi în tot timpul anului”. Este menţionată o legendă din comuna Albeni, potrivit căreia „Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia”. Autorul l-a descris ca fiind „o fiinţă, parte omenească şi parte îngerească, un june frumos şi nemuritor, care umblă în lume ca şi Sântoaderii şi Rusalele, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a spurcat cu sudalme şi fărădelegi”.

A fost prezentat în aceeaşi lucrare şi ca zeul dragostei şi al bunei dispoziţii, de ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de căsătorii. El este protectorul şi aducătorul iubirii în casă şi în suflet”.

Dragobetele mai poate fi întâlnit şi sub denumirea de „Dragomir”, cunoscut ca un cioban care o însoţeşte pe Baba Dochia în călătoriile prin munţi, dar reprezintă de asemenea şi o figură pozitivă, simbol al primăverii, iar de ziua lui se sărbătorea înnoirea firii şi se pregătea de primăvară.

O altă reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Năvalnic, în folclor fiind răspândită ideea ca Maica Domnului l-a transformat în aceasta pe Dragobete deoarece el a încercat din nesăbuinţă să-i încurce cărările.

Ovidiu Focşa, etnograf în cadrul Muzeului de Etnografie al Moldovei, a precizat că „despre Dragobete se crede că este o un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate şi de renaşterea naturii.(…)

Dragobetele mai are şi alte nume: „Cap de primăvară”, „Cap de vară”, „Sânt Ion de primăvară”, „logodnicul păsărilor”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”.

Autor: Octavian Radu

Reclame

VALENTINE’S DAY – LEGENDA SFÂNTULUI VALENTIN

Îndrăgostiţii din toată lumea sărbătoresc în data de 14 februarie 2011 „Valentine’s Day – Ziua Îndrăgostiţilor”. Această sărbătoare poartă denumirea Sfântului Valentin, preot în Roma secolului al III-lea, în timpul domniei împăratului Claudius al II-lea.

În Roma secolului al III-lea era împărat Claudius Gothicus al II-lea, cunoscut şi sub denumirea de Claudius cel Crud. Lângă palatul său exista un frumos templu în care era preot Valentin. Romanii îl iubeau foarte mult şi mergeau la templu numai pentru a-i asculta predicile. În faţa altarului, în care ardea veşnic un foc, înghenuncheau ca să-i primească binecuvântarea. Săraci sau bogaţi, deştepţi sau ignoranţi, tineri sau bătrâni, nobili sau oameni din popor toţi veneau în număr mare la Valentin.

În imperiul Roman războaiele erau un lucru obişnuit, iar Claudius îşi chema supuşii să participe la război în fiecare an, pentru că luptele nu încetau niciodată. Mulţi dintre romani nu mai aveau nici o dorinţă de a mai merge la o bătălie care se transformase de mult într-o luptă pentru subjugarea altor popoare. Bărbaţii căsătoriţi nu mai doreau să-şi părăsească familiile şi fermele în care îşi duceau viaţa liniştită. Tinerii nu doreau să-şi lase singure iubitele nici măcar pentru o zi.

Din această cauză, numărul celor înrolaţi în armata împăratului scădea cu fiecare zi care trecea. Claudius a devenit foarte furios, şi drept consecinţă a ordonat ca nici o căsătorie să nu mai fie celebrată şi toate logodnele să fie imediat anulate. În aceste condiţii mulţi romani au plecat la război plini de deznădejde, pentru că îşi părăseau tot ceea ce le era mai drag. Legenda spune că o mare parte dintre ei nu au mai suportat durerea şi au murit.

Preotul Valentin a fost foarte întristat de ordinul împăratului, considerând că nici un om nu are dreptul, nici măcar Claudius, să interzică căsătoriile. Aşa că, atunci când un cuplu de îndrăgostiţi a venit la altarul său, Valentin a decis să-i cunune în secret. Vestea s-a dus în toată Roma, şi în curând nenumărate perechi de tineri au venit la templu pentru a se căsători în secret. Preotul era prietenul şi confidentul tuturor îndrăgostiţilor din districtul Romei.

Dar astfel de secrete nu pot fi ţinute mult timp. Asa că nu a trecut multă vreme şi Claudius cel Crud a aflat despre ceea ce se întâmplă şi plin de furie şi de mânie a poruncit soldaţilor să-l azvârle în închisoare pe Valentin. Considera că astfel nici o altă persoană din imperiul său nu va mai îndrăzni să-i nesocotească ordinele.

Valentin a fost târât din templu de către soldaţii împăratului, de lângă perechile care aşteptau să fie căsătorite, şi dus la puşcărie. În zadar l-au însoţit toţi prietenii săi. Furiei împăratului nu putea nimeni să-i facă faţă, cu atât mai mult să-i înduplece inima de piatră. În temniţă, Valentin s-a ofilit asemenea unei flori, care nu poate rezista mult timp fără lumină. Departe de ceea ce era cel mai important pentru el în viaţă, Valentin în cele din urmă a murit.

Prietenii săi devotaţi l-au îngropat în biserica Sfântului Praxedes. Acest loc există în Roma şi în zilele noastre. Toate s-au întâmplat în anul 269, pe data de 14 februarie.

Mare concert mare de Valentin!!!

Cu ocazia „tradiţionalei” sărbători româneşti, Valentine’s Day, sărbătorită încă de pe vremea geto-dacilor,  clujenii sunt aşteptaţi la un CONCERT FAIN (fără ironie de data asta!)

Celebrele melodii ale trupei Vama Veche se vor auzi LIVE în clubul My Way din Piaţa Unirii, la numărul 21. Acum se numeşte Trupa Veche, dar piesele  „Nu am chef azi”, „Am doar 18 ani” şi multe, multe altele, merită ascultate.

Mai multe detalii, chiar aici: http://calendarevenimente.ro/detalii.php?ev=41430