REGIONALIZAREA, ÎNCOTRO?

Unitățile administrative mai mari polarizează dezvoltarea în centrele lor de reședință, în defavoarea altor orașe mai mici.

Regionalizarea este o temă de care se vorbește din ce în ce mai mult în ultima vreme. Politicienii vor să o facă. Și e normal, pentru că în joc sunt bani și interese (în mare măsură ai/ale lor și ai/ale apropiaților lor). Problema este însă aceea că specialiștii nu se prea aud, părerile acestora în dezbaterea publică fiind ca și inexistente. De fapt este destul de greu să se audă părerile lor, pentru că ele ar trebui să fie unele bine fundamentate prin studii care la ora actuală nu există. Iar aceste studii nu au cum să existe atâta timp cât nu există o strategie de dezvoltare a României pe termen lung.

Pentru că reîmpărțirea administrativă ar fi eficientă dacă s-ar îmbina cu dezvoltarea regională, iar dezvoltarea regională nu poate fi concepută în afara unei strategii de dezvoltare generală a întregii Românii, o strategie concepută nu doar pe câțiva ani, ci pe zeci de ani. Când vrei să faci împărțirea administrativă a unui teritoriu te gândești la competențele pe care le vei da acelei unități administrative și la modul în care aceste competențe afectează viața locuitorilor acelor unități administrative, pentru că, deși pare a nu avea o mare influență asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, realitatea este cu totul alta.

Pentru exemplificare ar fi ușor să ne gândim la rolul pe care în prezent îl joacă într-un județ, capitala acelui județ. Vom vedea astfel că oamenii sunt nevoiți să meargă în acel oraș (de fapt municipiu) pentru tot felul de avize, adeverințe, aprobări etc., necesare activitățiii lor. La sediile județene ale unor instituții trebuie să te prezinți pentru a completa anumite cereri, a obține anumite acte, a susține anumite concursuri, etc. Toate aceste activități desfășurate în capitala de județ nasc locuri de muncă și fluxuri de călători și mărfuri. Acestea la rândul lor conduc la apariția unor piețe pentru produse noi sau la dezvoltarea unor piețe ale unor produse deja existente. Fluxurile de oameni, de mărfuri sunt amplificate către aceste puncte de polarizare, denumite capitale de județ.

Când vorbim de regiuni, polarizarea va fi și mai evidentă, pentru că toți locuitorii județelor ce intră în competența respectivelor regiuni vor deveni potențiali ”clienți” ai instituțiilor ce își vor avea sediul în capitala de regiune. Ce înseamnă acest lucru putem să evaluăm în mare, urmărind rezultatele dezvoltării unor orașe care în timp și-au pierdut calitatea de reședințe de județ sau care din contră, au dobândit o astfel de calitate. Datele necesare unei astfel de analize nu sunt însă ușor de obținut și analizat. Există însă o posibilitate mai facilă de a face o evaluare a impactului pe care îl are asupra unui oraș pierderea sau dobândirea calității de capitală de județ, dacă ținem seama că dezvoltarea economică este strâns legată de evoluția populației din acel oraș și că există o relație cât se poate de simplă între numărul de locuitori și dezvoltarea economică: un număr mai mare de locuitori înseamnă o mai mare putere de cumpărare per total localitate, înseamnă piețe de desfacere mai mari, adică un număr mai mare de firme, adică un număr mai mare de salariați ș.a.m.d.

România interbelică avea 71 de județe. Dacă însă avem în vedere că 13 dintre aceste județe se află acum în teritorii care nu mai aparțin României (Bucovina de Nord, Basarabia și Cadrilater), pe actualul teritoriu al României se află 58 dintre județele României interbelice.

Mai exact cu 17 în plus față de numărul de județe stabilite prin organizarea administrativ-teritorială din 1968, organizare valabilă în mare și în momentul de față. Prin urmare, 16 foste capitale de județ și-au pierdut respectivul statut, pierzându-și totodată și o parte din aplombul cu care acestea evoluau din punctul de vedere al populației și al dezvoltării economice.

Spre exemplu, în Muntenia, au dispărut 3 județe interbelice (Muscel, Râmnicu Sărat și Romanați) și a apărut un nou județ: Călărași. Reședințele de județ – Câmpulung, Caracal și Râmnicu Sărat – au pierdut acest statut în favoarea Piteștiului, Slatinei și Buzăului, iar Slobozia l-a câștigat, alături de capitala județului interbelic Ialomița, Călărași. Influența asupra evoluției populației a fost următoarea: Pitești (19.630 loc. în 1930, 168.458 loc. în 2002), Câmpulung (13.454 loc. în 1930, 38.209 loc. în 2002); Slatina (11.010 loc. în 1930, 78.815 loc. în 2002), Caracal (14.769 loc. în 1930, 34.625 loc. în 2002); Buzău (35.687 loc. în 1930, 134.227 loc. în 2002), Râmnicu Sărat (15.007 loc. în 1930, 38.828 loc. în 2002); Slobozia (7.605 loc. în 1930, 52.710 loc. în 2002), Călărași (17.890 loc. în 1930, 70.039 loc. în 2002). Practic se poate observa că populația orașelor (municipiilor) reședință de județ a crescut de 5-9 ori, în cei 72 de ani în vreme ce orașele (municipiile) care au pierdut statutul de reședințe de județ au crescut de doar 2-3 ori.
Tiparul acesta se observă și în restul teritoriului României.

În Moldova, Bârladul, fosta reședință a vornicului Țării de Jos a Moldovei (26.204 loc. în 1930, 69.183 loc. în 2002), Câmpulungul Moldovenesc, capitala celui mai întins județ ca suprafață din Bucovina, din perioada interbelică (10.071 loc. în 1930, 20.041 loc. în 2002), Fălticenii un puternic centru cultural – după București și Iași – Fălticeniul este al treilea oraș din țară ca număr de scriitori autohtoni -(11.533 loc. în 1930, 29.787 loc. în 2002), Rădăuții (16.788 loc. în 1930, 27.633 loc. în 2002), Romanul (28.948 loc. în 1930, 69.483 loc. în 2002) care și-au pierdut statutul de reședințe de județ au înregistrat creșteri ale populației cuprinse între 1,5 ori și 3 ori. În schimb, orașe precum Suceava (17.028 loc. în 1930, 105.065 loc. în 2002), Vaslui (15.310 loc. în 1930, 70.267 loc. în 2002), Bacău (31.138 loc. în 1930, 175.500 loc. în 2002) sau Botoșani (32.355 loc. în 1930, 115.070 loc. în 2002), care și-au păstrat statutul de reședință de județ au avut creșteri ale numărului de locuitori de 3,5-6 ori.

Iar dacă tot vorbim de orașele Moldovei nu ar trebui să uităm Iașiul, care la 1862 a pierdut calitatea de capitală a unui stat (Moldova) în favoarea Bucureștiului (devenit capitala Principatelor Unite). La 1831 Iașiul avea circa 60.000 locuitori, iar Bucureștiul 61.000 locuitori, fiind practic la egalitate, pentru ca la 171 de ani, Iașiul să aibă o populație de 320.888 locuitori, iar Bucureștiul 1.926.000 locuitori (de 6 ori mai mulți). Pentru a compensa pierderile provocate orașului în 1861, prin schimbarea sediului guvernului, s-a votat la acea vreme chiar plata a 148.150 lei orașului, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.

În Banat, unde a dispărut județul Severin a cărui capitală era la Lugoj (23.595 loc. în 1930, 46.450 loc. în 2002) acesta doar și-a dublat numărul de locuitori între 1930 și 2002, în vreme ce Reșița, fosta capitală a județului Caraș și actuala capitală a județului Caraș-Severin și-a mărit populația de peste 4 ori (19.868 loc. în 1930, 84.026 loc. în 2002).

În cazul unor orașe din Transilvania, deși evoluția generală este aceeași ca cea arătată și în celelalte provincii istorice, există totuși anumite particularități legate în special de faptul că dintre provinciile istorice Transilvania era cea mai urbanizată, cu orașe mari încă dinainte de 1918.

Astfel, Brașovul (59.232 loc. în 1930, 284.596 loc. în 2002), Sibiul (49.345.008 loc. în 1930, 154.892 loc. în 2002), Alba Iulia (12.282 loc. în 1930, 66.406 loc. în 2002) sau Miercurea Ciuc (4.807 loc. în 1930, 42.029 loc. în 2002) care și-au păstrat statutul de reședință de județ au crescut de 3-6 ori, în vreme ce Turda (20.023 loc. în 1930, 55.887 loc. în 2002) sau Dejul (15.110 loc. în 1930, 38.478 loc. în 2002) au crescut de 2-3 ori (la fel ca și în Muntenia și Moldova). Excepțiile, care confirmă regula, am spune noi sunt Făgărașul (7.841 loc. în 1930, 36.121 loc. în 2002) sau Odorheiul Secuiesc (8.518 loc. în 1930, 36.948 loc. în 2002) care deși au pierdut statutul de reședințe de județ au crescut de 4-5 ori, urmare a procesului de industrializare și urbanizare la care au fost supuse.

Concluzionând, se poate constata că există o strânsă legătură între evoluția populației unui oraș și statutul de reședință de județ. Faptul că un oraș constituia reședința unui județ, i-a asigurat acestuia o creștere a populației pe parcursul a 72 de ani de 2-4 ori mai rapidă comparativ cu un oraș care și-a pierdut statutul de reședință de județ. Dar, evoluția populației poate fi privit ca un indicator sintetic al dezvoltării economice pentru că populația are dublul rol de piață și de factor de producție. Un număr mai mare de locuitori înseamnă o piață de desfacere mai dezvoltată, un număr mai mare de firme din domeniul producției, comerțului, serviciilor ș.a.m.d., o piață imobiliară mai dezvoltată (și deci un spor de valoare pentru activele imobiliare) etc.

Se poate astfel trage concluzia că, prin desfințarea a 17 județe, comparativ cu perioada interbelică au dispărut 17 poli de dezvoltare economică, creându-se astfel o mai mare disparitate din punctul de vedere al dezvoltării economice, pentru anumite zone ale țării.

Ca urmare, o regionalizare prost făcută nu va conduce, pe termen mediu și lung decât la o polarizare a dezvoltării economice în favoarea a 8 localități și în defavoarea a 36 de localități, fapt ce nu va duce decât la mărirea inegalităților și la adâncirea sărăciei. Iar ideea avansată de Liviu Dragnea, care spune că ”va fi o capitală administrativă într-o regiune, dar celelalte capitale ale celorlalte judeţe vor avea nişte structuri regionale” va trebui de asemenea privită cu spirit critic, pentru că o ”spargere a competențelor” ar putea fi mai costisitoare atât pentru cetățeni (care vor face mai multe drumuri atunci când au nevoie de anumite avize, aprobări etc.), cât și pentru stat (costuri de coordonare, de corespondență între instituții etc.).

Autor: Gabriel Niţulescu

Anunțuri

LUNA CADOURILOR

Luna decembrie este una foarte aglomerată din punct de vedere al sărbătorilor. 1 decembrie, Moş Nicolae, Moş Crăciun şi Revelionul dau năvală peste noi şi ne intră în case, dar şi în buzunare.

Cu toate acestea, eforturile merită doar pentru a vedea un zâmbet pe faţa celor dragi, bucuria de a primi un cadou şi surpriza unor gesturi neaşteptate.

La mine Moş Nicolae vine mereu doar cu dulciuri, fructe şi bani, mai mult simbolic. Încă se păstrează tradiţia asta şi atunci când eram mic copil era o bucurie să-mi lustruiesc ghetuţele de cu seară în aşteptarea lui. În schimb, Moş Crăciun e mai încărcat în fiecare an după posibilităţi.

De când am crescut am început şi eu să cumpăr cadouri, nu doar să primesc. An de an mă confrunt însă cu aceeaşi dilemă: ce cadouri cumpăr anul acesta şi de unde? Odată ce treci de variantele deja folosite, precum rame foto, parfumuri, ceasuri, haine, căni şi altele, nu prea par să mai rămână aşa multe opţiuni. Încep să mă gândesc apoi şi la nevoile destinatarilor mei şi uneori nu reuşesc să-mi dau seama de ce ar mai putea avea nevoie. Îmi doresc să pot dărui mai mult decât un obiect de care să uite apoi şi care să fie adăugat la o colecţie strânsă de-a lungul timpului, ceva personalizat, care să fie încărcat cu sentimente şi care să se păstreze în timp.

Am observat un interes din ce în ce mai mare pentru cadourile hand made. Sunt o alternativă originală şi de efect pentru un cadou. Materialele din care sunt fabricate şi designul pot să surprindă şi să bucure. Chiar şi o felicitare realizată „în casă” din carton colorat, vată pentru ninsoare, un om de zăpadă şi un mesaj personalizat pot însemna mai mult decât una cumpărată din librărie, nu credeţi?

Totuşi din lipsă de timp sau organizare, uneori lăsăm totul pe final. Pentru asta ne vin în ajutor multele târguri tradiţionale cu cadouri organizate în perioada asta în Bucureşti, dar şi în restul ţării. Un exemplu este Târgul cadourilor de Crăciun de la Sala Dalles, care poate fi vizitat până pe 24 decembrie. Am fost acolo şi deşi am văzut cam aceleaşi standuri şi produse ca în alţi ani, am fost plăcut surprinşi să vedem un stand unde puteai să-ţi colorezi propriul glob de sticlă. Merită să mergeţi măcar pentru asta.
Un alt târg care se desfăşoară până pe 31 decembrie de data asta, este Târgul Arome de Crăciun din Bucureşti Mall. Suntem aşteptaţi acolo cu luminiţe, colinde, mirosuri îmbietoare, turtă dulce şi Moş Crăciun însuşi.

Şi în ţară târgurile de Crăciun au pornit ca o avalanşă. În Satu Mare la Grand Mall are loc Târg de Crăciun până pe 23 decembrie. Nu găsiţi doar cadouri acolo, ci şi coruri de copii care vor cânta colinde în jurul bradului, precum şi artişti şi trupe locale. Şi la Sibiu Târgul de Crăciun din Piaţa Mare se anunţă a fi unul frumos.

Voi aţi fost pe la târguri? Aţi cumpărat deja cadouri?

Autor: Cristina Mehedinţeanu

ROMÂNIA MEDIEVALĂ CA BRAND DE ȚARĂ (II)

Scriam săptămâna trecută propunând România Medievală ca brand de țară. Spuneam atunci că un prim argument este faptul că o sumedenie de festivaluri cu teme medievale se organizează deja în mai multe orașe din Transilvania și toate au succes.

Apoi, demonstram că a centra imagina țării pe aceste evenimente nu costă mult: ele necesită investiții mici și au deja suportul unor companii/asociații private.

Programele acestor evenimente denotă o bună cunoaștere a realităților medievale și oferă spectatorului lupte cavalerești, parade a veșmintelor epocii, triluri ale menestreilor, spectacole de trubaduri și teatre ambulante, coruri de muzică bisericească sau demonstrații ale meșterilor populari. Într-o regie bine pusă la Punct, Festivalul Medieval al Sighișoarei, Sibiului și Mediașului sunt adevărate spectacole de 2-3 zile pentru ochiul turistului rătăcit prin Transilvania secolului 21 sau pentru analiza cunoscătorilor.

Un alt argument, considerăm noi, este faptul că în Ardeal au reapărut de câțiva ani unele bresle ale meseriașilor și noi ordine cavalerești ale unor tineri plini de energie, cu forță creatoare heraldico-vestimentară și cu dragoste pentru cultivarea valorilor cavalerești. Acești cavaleri moderni sunt pricepuți într-ale armelor (unii și-au dezvoltat momente de luptă ca adevărați cascadori) pun mult suflet și energie în ceea ce fac și se află întotdeauna printre organizatorii evenimentelor. Cavalerii Lup din Mureș, Cavalerii Ordinului Gladius Dei, Ordinul Cavalerilor Argotica, Ordinul Dragonilor de Transilvania, Garda de Bistriţa, Ordinul Cavalerilor Cerb, Ordinul Csabafiak, Ordinul Cavalerilor Cetăţilor Bârsei, Ordinul Cavalerilor Basarabi şi Ordinul Cavalerilor Muşatini sunt doar câteva dintre aceste bresle cavalerești ce merită respectul cunoscătorilor.

Am lăsat la final un alt argument hotărâtor pentru propulsarea conceptului de Românie Medievală ca brand de țară. Aceste festivaluri sunt profitabile pentru comercianții care vând te miri ce în piețele orașelor fanion ale Transilvaniei. Lăsând la o parte kitchurile care abundau pe la mijlocul anilor ~90 și care se mai văd și azi, în cadrul festivalurilor se vând obiecte artizanale ale meșteșugarilor, cojoace, obiecte de olărit, icoane și picturi cu diverse teme, dar și gablonțuri și nelipsitele alimente. Festivalurile reprezintă o provocare pentru artiștii bunului gust care își găsesc din ce în ce mai mult locul printre vânzătorii ambulanți, firme private care fac bani buni în timpul festivalurilor medievale. Artiști plastici din Brașov, Sighișoara, Sibiu, Cluj, Târgu Mureș și Harghita așteaptă cu interes aceste evenimente pentru a-și expune produse de calitate și care ilustrează caracterul multicultural al Transilvaniei.

Conchidem prin a reaminti că autoritățile centrale trebuie să sprijine aceste eforturi printr-o campanie atât în interiorul cât și în exteriorul țării. Strategia evenimențială pentru susținerea conceptului România Medievală presupune stabilirea unor obiective clare și promovarea lor cu minim 2-3 ani înainte. De exemplu organizarea unui Turnir al Cetăților Transilvane sunt sigur că ar atrage ușor 200.000 de turiști europeni care ar participa trup și suflet la o atare sărbătoare.

Mihai Mătieș

ROMÂNIA MEDIEVALĂ CA BRAND DE ȚARĂ

România Medievală poate fi un adevărat brand de țară. Deja o serie de orașe organizează festivaluri medievale de mare succes. Păcat că la nivelul autorităților centrale nimeni nu vede această realitate și n-o susține.

In acest week-end au fost organizate în mai multe zone ale țării o serie de evenimente tip festival medieval, unele dintre ele ajunse deja la o veritabilă tradiție: Tabăra Medievală de la Bistrița Năsăud – unde i-ați putut vedea în concert pe cei de la Haggard, Festivalul Artmania de la Sibiu, Serbările Timișoreana. Urmează până pe 29 august Turnirul Cetăților, un eveniment ce va readuce bucuria întrecerilor medievale publicului din Brașov,Bran, Râșnov și Făgăraș.

De 15 ani mai multe orașe transilvane organizează astfel de evenimente care atrag din ce în ce mai mulți turiști atât din România cât și din străinătate. Festivalul Artei Medievale de la Sighișoara e o realitate de succes. La fel Festivalurile de la Mediaș și de la Sibiu.
Nu am auzit până acum nici un Ministru sau Ministresă a turismului care să valorifice aceste puncte forte ale României. De fiecare dată s-a preferat orice altă prostie ”eternă și fascinantă”, draculiană sau cu frunzulițe … multe frunzulițe, probabil de mentă, având în vedere capacitatea extraordinară și fără de odihnă a celor care freacă menta în domeniu de ani de zile. Festivalurile pe care le-am amintit, și multe altele asemănătoare, sunt organizate de către fundații și asociații private (uneori conduse chiar de străini), alături de companii și cu sprijinul autorităților locale din acele orașe. Insă niciodată nu au primit sprijin de la nivel central. Și când spunem sprijin nu ne referim la bani – pe care Guvernul nu-i are niciodată – ci de o promovare susținută în exterior, începută cu cel puțin 1 sau 2 ani înainte, așa cum se fac lucrurile în țările care se respectă.
De ce să promovăm o ”Românie a Festivalurilor Medievale”?

In primul rând pentru că acest concept este deja verificat și are succes. Pentru că atrage turiști atât români cât și străini. Pentru primi, mentalul colectiv a fost pregătit de mult cu filmele lui Nicolaescu, Vaeni, Drăgan, astfel încât ei îndrăgesc aceste evenimente. Pentru străini aceste festivaluri sunt ceva exotic, palpitant și reprezintă o evadare din lumea tehnologică în care trăim. Mulți dintre cei care ne-au vizitat trăiau o adevărată călătorie în timp când vedeau vaci pe mijlocului drumului, sate neelectrificate precum cele din Apuseni și căruțe cu roți din lemn și platbandă de oțel. Străinii nu au așa ceva și unii dintre ei plătesc bani frumoși pentru aceste experiențe memorabile pozitive.

Apoi, dacă ar fi să facem abstracție de stâlpii de înaltă tensiune și de unele reclame moderne, satele și comunele țării, laolaltă cu unele cartiere din municipii arată ca în Evul Mediu. Drumuri nepietruite, poduri încă în folosință de pe la 1600, petreceri câmpenești ca pe vremea lui Ștefan cel Mare toate acestea există și nu mai trebuie investit nimic în ele – sunt încă medievale. O sursă de extraordinară întoarcere în timp pentru turiștii din țările secolului 21. De exemplu ”România călătoriilor în timp” mi se pare un slogan interesant.
(continuarea săptămâna viitoare)

Mihai Mătieș

ARTMANIA FESTIVAL IN SIBIU

Festivalul Artmania, eveniment anual, devenit o adevarata tradiţie din 2006, propune iubitorilor de muzică şi de artă în general concerte metal, expoziţii, vizionări de filme şi multe alte evenimente artistice în Piaţa Mare din Sibiu – fosta capitală culturală europeană.

Din anul 2006 până în prezent, trupe reprezentative din sfera metalului au susţinut concerte în cadrul Festivalului Artmania: Nightwish, HIM, Opeth, Amorphis, My Dying Bride, Within Temptation, Anathema, Lacrimosa, Tiamat, etc.

Vă prezentăm în continuare o scurtă retrospectivă a trupelor ce au concertat la Festivalul Artmania de-a lungul timpului:
2006: HIM, Amorphis, Carmen Gray, Silentium, Luna Amara, Altar, Kumm
2007: WITHIN TEMPTATION, Anathema, MY DYING BRIDE, Tarot, The Gathering, After Forever
2008: TIAMAT, LACRIMOSA, Aqua de Annique, Leaves’ Eyes, Gamma Ray, Atrocity
2009: NIGHTWISH, Pain, Tristania, Opeth, Subscribe, MY DYING BRIDE

Toate concertele şi evenimentele conexe au loc an de an în inima Transilvaniei, în Piaţa Mare din Sibiu, fosta capitală Europeană a Culturii în 2007, împreună cu Luxembourg. Fiind cel mai important eveniment cultural în istoria orasului, Sibiul a fost vizitat de un număr mare de turişti români şi străini.

Sibiul şi împrejurimile sale sunt una din cele mai vizitate zone din România. Centrul istoric este unul dintre cele mai bine păstrate locaţii istorice din ţară. Multe din zidurile şi sistemele de fortificaţii sunt menţinute într-o stare foarte bună. Centrul istoric este în curs de a deveni obiectiv al Patrimoniu UNESCO. În Sibiu se găsesc muzee care cuprind colecţii de artă, pictură, arte decorative, antropologie, istorie, arheologie, istoria tehnologiei şi ştiinţe naturale.

Oraşul se află aproape de Munţii Făgăraşului – o destinaţie importantă pentru drumeţii – şi de staţiunea Păltiniş – o destinaţie pentru sporturile de iarnă. În zonă sunt multe biserici fortificate construite de coloniştii saşi.

În fiecare primavară la Sibiu are loc Festivalul Internaţional de Teatru, cel mai mare festival de teatru din Sud-Estul Europei. Anual au loc şi Festivalul de Artă Medievală, Festivalul de Arta Neconvenţională „La Strada”, Festivalul Internaţional de Muzică Electronică şi Artă Contemporană Transylvania Calling, Festivalul Artmania şi Festivalul Internaţional de Jazz Sibiu.

Luând în considerare calitatea şi prestigiul trupelor ce au concertat la Artmania, precum şi locaţia încarcată de istorie şi tradiţie, vă invitam anul acesta la o nouă ediţie a festivalului Artmania, unde vor urca pe scena trupele Kamelot (power metal), Swallow the Sun (melodic doom metal), The sisters of mercy (gothic rock), Serj Tankian (rock, experimental, symphonic metal), Sirenia (symphonic gothic metal) şi Dark Tranquility (melodic death metal).

Octavian Radu

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE TEATRU DE LA SIBIU

Anul acesta Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu se va desfăşura în perioada 28 mai – 6 iunie 2010 şi va prezenta peste 350 de evenimente ce se desfăşoară în 66 de locaţii, aducând la Sibiu participanţi din 70 de ţări.

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a devenit un fenomen cultural mondial, fiind un catalizator cultural pentru imaginea României. Ajuns la cea de-a XVII-a ediţie, FITS este cel mai important festival anual de artele spectacolului din România şi al treilea ca amploare şi importanţă din lume. Actuala ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu găzduieşte spectacole ale unora dintre cei mai importanţi şi apreciaţi regizori de teatru de pe scena internaţională, oferind publicului din România şansa de a vedea producţii de excepţie.

Odin Teatret (Danemarca) prezintă la Sibiu, în cadrul unui eveniment special, două spectacole ce poartă semnătura reputatului regizor italian Eugenio Barba: „Închisoarea de oase” şi „Odă progresului”. Schauspielhaus Zürich (Elveţia) împreună cu Teatro Garibaldi di Palermo (Italia) şi Bart Production s.à.r.l. prezintă cel mai nou spectacol al unuia dintre monştrii sacri ai teatrului contemporan: Peter Brook – „Întrebări”. Deutsches Theater Berlin (Germania) aduce la Sibiu povestea lui Popriscin într-un spectacol după una dintre cele mai cunoscute nuvele ale lui Gogol: „Însemnările unui nebun”, regia Hanna Rudolph, cu actorul Samuel Finzi. În premieră absolută, Transversal Theater Company (Statele Unite / Olanda) vine cu o provocare la adresa codurilor cavalereşti ale regelui Arthur şi ale Cavalerilor Mesei Rotunde în spectacolul „Cavalerul Verde”.

Levan Tsuladze revine la Sibiu cu Basement Theatre (Georgia) pentru a prezenta publicului de aici „Faust” de Johann Wolfgang von Goethe, într-o formulă ce se remarcă prin originalitate. Una dintre cele mai apreciate companii japoneze de teatru experimental, Yamanote Jijosha, revine la Sibiu în 2010 pentru a prezenta propria versiune a textului clasic „Oedip rege” de Sofocle, folosind tehnica de interpretare numită Yojo-han. Un alt eveniment special îl reprezintă prezenţa la Sibiu a Quanzhou Marionette Troupe (China), trupă a cărei păpuşari folosesc o tehnică tradiţională veche de peste 2 000 de ani şi mânuiesc marionete cu până la 36 de sfori.

Dan Perjovschi, unul dintre cei mai apreciati artisti vizuali români pe plan internaţional, cu expoziţii în centre culturale precum Bruxelles, Eindhoven, Helsinki, Köln, Londra, Liverpool, New York, Paris, Sevilia sau Sidney, va găzdui pentru prima dată la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu o expoziţie – eveniment, în cadrul ediţiei din acest an.

Preţul scăzut al biletelor la spectacolele FITS 2010, deschiderea către zona teatrului underground, spaţiile neconvenţionale folosite pentru actul artistic teatral, introducerea de expoziţii de arte plastice în program, primul târg de carte în cadrul festivalului şi spectacolele de mare importanţă artistică ale companiilor străine prezente ne vor determina cu siguranţă să fim prezenţi la Sibiu, hrănindu-ne raţiunea şi simţirile cu un melanj cultural menit a bucura inima fiecăruia dintre noi, indiferent de preferinţe şi educaţie.

Octavian Radu