CÂND IUBIM ROMÂNIA?

În apropiere de 1 decembrie, patriotismul românesc creşte ameţitor. Începem parcă în perioada asta mai mult ca oricând să ne gândim la ţara noastră, valorile ei, ce înseamnă să fii român, istoria şi mândriile autohtone şi ne vine parcă să le urlăm în gura mare.

Un exemplu în acest sens este campania derulată de PRO TV în perioada aceasta, „De Ce Iubesc România”, prin intermediul site-ului http://www.deceiubescromania.ro. Una de succes, se pare, conform datelor găsite pe internet: 3.000 de like-uri pe Facebook în câteva ore de la lansare şi mii de afişe descărcate de români. Campania pune accent pe câteva dintre cele mai importante personalităţi ale României precum Henri Coandă, Ştefan Odobleja, Nicolae Păulescu, Ilie Năstase şi Nadia Comăneci, ale căror rezultate au avut un impact global şi au schimbat lumea. “O româncă face mii de fete să se îndrăgostească de gimnastică, în fiecare an” şi “Un român salvează 180 de milioane de vieţi, în fiecare zi”, sunt câteva dintre mesajele care pot fi găsite pe site şi descărcate în limba română, dar şi engleză, germană, italiană şi spaniolă.

Nu este însă singura campanie, cei de la ROM lansând http://www.romaniisuntdestepti.ro şi agenţia Lowe&Partners derulând în paralel campania “Only in Romania”. Prea multe? Prea aglomerate? Vă las şi pe voi vă decideţi.

Este însă acest patriotism unul adevărat sau doar de dragul turmei şi în spiritul zilei de 1 decembrie? Pentru o scurtă perioadă de timp arătăm că într-adevăr suntem mândri de ţara noastră şi că aparţinem acestui spaţiu. Din păcate, caracterul acestor manifestaţii este unul trecător şi zgomotul lor puternic se stinge odată cu încetarea sărbătorilor. Ce rămâne în urmă? Ne întoarcem la problemele şi grijile zilnice, nemulţumirile din politic, social, administrativ, etc.

Probleme şi nemulţumiri sunt peste tot. La fel sunt însă şi reuşite şi succese. Am putea să le avem în vedere mai mult şi nu doar atunci când amintim de ele ca să le uităm la loc. Suntem tentaţi nu de puţine ori să punem răul înainte şi să ne focusăm doar pe el.

M-am gândit şi eu să plec din ţară, că poate altundeva îmi va fi mai bine. Desigur că aş da acolo de problemele locale, ca să nu mai zic de dorul de casă, care m-ar urmări pretutindeni. Nu am plecat, deşi am avut ocazia, pentru că momentan îmi este bine şi încă mai sunt multe oportunităţi de care să mă bucur. Ce rezervă viitorul? Asta nu am de unde să ştiu încă. Fac însă tot ce pot aici momentan.

Rămâne de văzut şi anul acesta cum vor serba românii ziua de 1 decembrie şi ce spectacole se vor pune în scenă. Voi ce credeţi? Când ar trebui să iubim România?

Autor: Cristina Mehedinţeanu

Publicitate

PETER COLLETT, OMUL DIN CULISE

Săptămâna trecută am avut onoarea şi plăcerea de a-l vedea live şi de a face cunoştinţă cu Peter Collett, cercetător în limbajul corpului, academician, speaker şi autor.

În cadrul conferinţei „Limbajul nonverbal şi cele mai bune practici în business”, el a dezvăluit participanţilor semnificaţia ascunsă a gesturilor pe care le facem, ce efect pot avea asupra relaţiilor cu cei din jur, fie ele personale sau de business, tips and tricks despre cum ne putem folosi de limbajul nonverbal în avantajul nostru şi de ce este atât de important.

Aş vrea să vă vorbesc însă puţin despre Peter Collett, omul, nu doar aşa cum este el prezentat în cărţi sau evenimente de business. Ţin să împărtăşesc această experienţă personală pentru că am fost foarte curioasă de felul lui de a se comporta, de a discuta cu cei care îl abordau cu cereri de autografe sau întrebări şi dacă este genul de speaker care menţine o distanţă faţă de sală. Ei bine, nu a fost deloc aşa. Chiar de la prima oră când am ajuns la hotel şi stăteam de vorbă cu o prietenă, el a trecut pe lângă noi zâmbind şi murmurând un “Hello” entuziast. L-am abordat uşor timidă apoi cu un exemplar din cartea lui, prima ediţie, pentru un autograf. Nici nu mai ţin minte ce i-am zis, dar ţin minte că i-a părut rău că nu avea o copie a ediţiei noi ca să semneze pe ea. Ce om drăguţ! Foarte modest, cu capul pe umeri, uşor de abordat într-o conversaţie şi amuzant (umor britanic la greu). Odată ce treceai peste tracul primelor cuvinte era foarte plăcut să stai de vorbă şi să schimbi idei. Pe mine m-a impresionat.

Ce mi-a plăcut la conferinţă a fost şi faptul că a venit foarte bine pregătit. Pe lângă exemplele folosite pentru a ilustra gesturi în care a prezentat personalităţi din Anglia, Peter Collett a folosit şi poze cu politicieni români, care m-au amuzat la culme. Nu politicienii ca persoane, ci gesturile pe care le afişau. Asta a creat o apropiere cu sala, public român majoritar. Cel puţin aşa am simţit, mai ales după expresiile surprinse şi râsete. “A prins la public”, cum se spune.

Şi acum un mic insight. Ceva ce am considerat foarte interesant în prezentare lui au fost sfaturile pe care le-a dat cu privire la cum să te strecori politicos din mijlocul unei conversaţii cu o persoană abia cunoscută fără să laşi o impresie proastă.

3 paşi foarte simpli:

1. Oferă o scuză pentru care trebuie să pleci. (trebuie să ai un motiv ca interlocutorul să nu se simtă jignit)
2. Evaluează conversaţia avută. („Mi-a făcut plăcere să vă cunosc”)
3. Proiectează relaţia în viitor. (“Sper să ţinem legătura”, “Sper să ne mai auzim”)
Simplu şi eficient aş zice.

Despre Peter Collett ca cercetător se pot găsi multe informaţii pe internet sau în cărţile scrise de el. Cei pasionaţi de acest domeniu au la dispoziţie multe resurse, însă eu m-am gândit că o prezentare mai personală şi prietenoasă ar fi mai interesantă şi ar atrage mai mult. Ce ziceţi? Voi i-aţi citi cărţile?

Autor: Cristina Mehedinţeanu

11, NUMĂRUL MAGIC AL SERII

11.11.2011, Bucureşti, hotel Capital Plaza. Am ajuns spre seară, gâfâind şi alergând ca să nu ratez evenimentul 11even. Nu am putut ajunge de la început, fiind la un alt eveniment în nordul Bucureştiului şi din cauza traficului de pe Aviatorilor.

Scopul evenimentului era să arate prin discursuri de 11 minute poveşti de succes ale unor oameni din comunitate, personalităţi sau oameni obişnuiţi.

Când am sosit într-un final, în sală era deja un speaker care întreţinea atmosfera. Silviu Hotăran, antreprenor în educaţie, care şi-a încheiat prezentarea dezvăluind modul în care ar trebui să ne începem ziua, şi anume cu o întrebare: „Sunt pregătit pentru ziua de azi?”. M-a pus un pic pe gânduri şi chiar dacă poate părea ceva simplu sau de bun simţ, vă întreb şi eu, când v-aţi pus ultima oară întrebarea asta?

Partea a doua după pauză. Aşteptam cu sufletul la gură poveştile. Mi-am asumat poziţia de ascultător atent şi m-am lăsat purtată invitat după invitat în lumea acestora, a vieţii lor de zi cu zi. Liana Stanciu, prezentator Magic FM şi voluntar de profesie la Spitalul de Pediatrie MS Curie a început prin a aduce în prim plan “găurile” din sistemul sanitar şi problemele din acest domeniu, concluzionând însă cu un mesaj optimist şi vesel, „În fiecare zi trebuie să ne încărcăm cu ceva frumos, să ne montăm”. Al doilea speaker nu s-a îndepărtat foarte mult de temă şi a continuat despre un proiect de care nu mai auzisem până atunci, Spital Prieten al copilului. Dr. Anemona Munteanu a fost o prezenţă controversată pe scenă, o femeie puternică după părerea mea şi care a avut ceva de spus. “Ca să ai succes, trebuie să te împrieteneşti cu eşecul” au fost vorbe pline de înţelepciune care mi-au rămas întipărite în minte.

Povestea lui Toma Coconea, parapantist, m-a impresionat cel mai mult. Omul Alpilor, aşa cum a fost supradenumit, a vorbit, timid şi foarte modest, despre cum a obţinut locul 2 la cea mai dură competiţie de adventure din lume, Red Bull X-Alps. Viaţa i-a fost pusă în pericol de multe ori, dar o seară a fost chiar critică. În loc să cheme ajutoare, fiecare participant fiind echipat cu un sistem SOS, el a ales să distrugă acel instrument şi să treacă singur peste moment. Sună nebunesc, iar pe mine povestea m-a emoţionat până în măduva oaselor, dar a fost un exemplu extraordinar despre depăşirea limitelor umane şi că într-adevăr dacă vrei să faci ceva, poţi reuşi. Bravo Toma Coconea!

La final, a urcat pe scenă o domnişoară extrem de drăguţă şi frumuşică, Andreea Roşca, dublă campioană naţională şi europeană la tenis. Nu am văzut în viaţa mea un copil de 12 ani atât de matur şi sigur pe el, vorbind despre viaţă, scopuri, familie şi probleme. A fost al doilea moment emoţionant al serii pentru mine.

Am auzit multe poveşti la 11even, toată seara a fost presărată cu mesaje încurajatoare, motivante şi optimiste. M-am bucurat să fiu prezentă la un eveniment care scoate în faţă oameni de succes din România, oameni care inspiră şi care sunt modele pentru noi. Acum eu i-am găsit şi mă voi întoarce la ei în momentele grele pentru puterea de a merge mai departe. Ei au reuşit şi voi reuşi şi eu. Voi ce modele aveţi în viaţă?

Autor: Cristina Mehedinţeanu