CE FACEM SĂ ALINĂM DUREREA SAMURAILOR?

Am fost cu toţii martorii catastrofei recente din Japonia. A doua economie a lumii a suferit în urma cutremurului pierderi materiale estimate azi la peste 34 de miliarde de dolari. Cele sufleteşti nu se pot cuantifica. Cum putem ajuta noi?

Pentru început cifre dureroase, dar care nu trebuie uitate niciodată: peste 1600 de morţi (cifrele CNN de duminică 13 martie), 1900 de răniţi, peste 9500 de persoane încă dispărute, 200.000 de oameni evacuaţi, valuri seismice de peste 10 metri care au înghiţit părţi mari din oraşele de coastă, sute de case de lângă ocean distruse, mii de hectare de teren sub ape. Iar pentru ca scenariul să fie numit pe drept Apocaliptic, după explozia sistemului de pompare de la centrala atomică din Fukushima, japonezii trăiesc cu katana lui Damocles deasupra capului deoarece un reactor ar putea exploda, ceea ce ar provoca o criză nucleară similară accidentului de la Cernobâl.

Pentru că ajutorul umanitar internaţional trebuie să fie una dintre cele mai importante fapte a oricărei colectivităţi, întrebarea mea este cum răspundem acum, când japonezii au nevoie de orice ajutor? Lăsând la o parte divagaţii justificativ-penibile de genul “păi cum să ajutăm noi, săracii, a doua economie a lumii?” cred că atât societatea civilă din România cât şi Guvernul trebuie să pregătească un ajutor substanţial pentru Japonia, mai exact pentru pescarii ce şi-au pierdut instrumentele muncii, pentru agricultorii a căror terenuri sunt acum fund de mare şi pentru meseriaşii şi micii producători care şi-au văzut agoniseala de-o viaţă înghiţită de ocean. Orice ar prinde bine unor oameni loviţi de soartă: HRANĂ (un corespondent CNN relata că mâncarea adusă în magazine dispare în maxim o oră!), APĂ, MEDICAMENTE, pături, bani, materiale de construcţii, vacanţe gratuite pentru copiii lor – care vor fi oricum nevoiţi să petreacă mai multe luni în afara a ceea ce până mai ieri numeau cămin, orice ar veni din suflet ar fi util acum. Dar într-un mod structurat şi eficient. Iar Guvernul, de la care oricum nu aşteptăm prea multe, ar face bine să asigure măcar transportul cât mai rapid al ajutoarelor de urgenţă către Japonia!

Ce aţi face voi pentru a-i ajuta pe japonezi? Când vă propuneţi să începeţi? Noi vrem să urmărim tema şi să sprijinim orice iniţiativă organizată de a ajuta Japonia, după puterile noastre.

Pentru cei care au uitat, sunt “nepăsători de profesie”, sau sunt născuţi după 1989 ar fi util să amintim că Japonia a fost primul stat care imediat după Revoluţie a acordat un important credit României, pentru acoperirea cheltuielilor imediate ale ţării (petrol, gaze, hrană!) şi refacerea economiei. Tocmai ieşeam dintr-un mare dezastru şi noi – comunismul. Cei care au avut interesul şi răbdarea să-l asculte de-a lungul anilor pe Guvernatorul Mugur Isărescu, cel care a condus atunci delegaţia română, îşi amintesc de precizările lui cu privire la “pescarii, micii meseriaşi şi agricultorii japonezi” care au pus la bătaie acele milioane de dolari împrumutate României, cu care ţara supravieţuia la începutul anilor ‘90, “când nimeni altcineva nu vroia să ne împrumute” – după cum preciza Guvernatorul BNR. Aceiaşi pescari, meseriaşi şi agricultori japonezi care suferă acum…

Autor: Mihai Mătieş

Reclame

CLIENTUL TOXIC – STATUL

“Statul nu are bani” ne tot repetă preşedintele Băsescu sau premierul Boc. Ceea ce nu auzim însă de la reprezentanţii Puterii este că, deşi statul nu are bani el totuşi consumă … consumă din buzunarul sectorului privat şi “uită” să mai plătească.
O spun reprezentanţii FMI…
O spun ambasadorii altor state europene care fac lobby pe lângă guvernul român pentru ca acesta să-şi plătească la timp obligaţiile financiare (în special către firmele multinaţionale)…
A spus-o şi Angela Merkel în vizita recent făcută în România, încercând să vină în sprijinul firmelor germane din România (şi cărora statul a “uitat” să le mai plătească bunurile sau serviciile achiziţionate)…
Recent a spus-o şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, la Cluj, invitat fiind la împlinirea a 90 de ani de învăţământ economic în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai: „Trebuie rezolvată problema arieratelor. Iarăşi am intrat în arierate, deşi credeam că am scăpat de ele. Nu ne plătim datoriile. Iar acest lucru nu este specific pentru o economie de piaţă. Într-o economie de piaţă ai consumat, ai plătit. Neplata este un obicei care te scoate din club, te elimină de pe piaţă. Din păcate, neplata a ajuns un sport naţional, iar acum nu plăteşte nici statul. Adică tocmai statul care ar trebui să dea exemplu cu plata la timp a obligaţiilor sale, şi nu să se comporte ca acum, dând exemplu negativ, pentru că atunci s-a stricat toată atmosfera economiei de piaţă”.
În plus, neplata de către stat a datoriilor către sectorul privat nu-i “văduveşte” de banii ce li se cuvin, doar pe cei care au furnizat produse sau servicii statului, ci pe noi toţi, pentru că mărirea arieratelor alimentează şi inflaţia. „Arieratele sunt una dintre explicaţiile pentru care avem şi recesiune şi inflaţie încă ridicată. Oricum este o problemă majoră a României pentru că este ca o boală contagioasă care se răspândeşte şi denaturează fondul economiei de piaţă, care constă în disciplina monetară, fiscală şi în efectuarea plăţilor la timp. Arieratele determină un lanţ de întârzieri de plată care au efecte mai rele decât deficitele”, a declarat Isărescu, la a 10-a ediţie a seminarului EU-Cofile organizat de BNR, Alpha Bank şi ARB, la Sinaia. Guvernatorul BNR arăta că “…lanţul de întârzieri de plată este chiar mai periculos decât deficitele mari”, deoarece “… mai grav decât că alimentează recesiunea, este faptul că arieratele o distorsionează prin distribuţie”.
Dar, în ciuda tuturor acestor semnale, Guvernul nu se grăbeşte prea tare să intre în normalitate şi să-şi plătească la timp obligaţiile. România tocmai se pregăteşte să solicite FMI a şasea derogare de la începutul acordului stand-by cu privire la atingerea ţintei de arierate. FMI a cerut Guvernului, la misiunea de evaluare a acordului, să plătească o parte semnificativă din arierate ca precondiţie pentru următoarea tranşă, după ce a constatat că la datoriile statului s-au adăugat din luna septembrie obligaţii de 1 miliard de lei numai la sănătate, deşi s-au achitat 2 miliarde lei către acest sector.
Arieratele statului (restanţe de plată de peste 90 de zile) au ajuns la finele lunii iunie la două miliarde de lei, aproape dublu faţă de ţinta stabilită în acordul cu FMI pentru jumătatea anului, de 1,09 miliarde lei, creşterea faţă de luna martie fiind de 240 milioane lei.

Gabriel Niţulescu