MĂSURI VECHI, GUVERN NOU

Rețeta guvernamentală nocivă pentru România, aplicată de guvernul Boc nu a fost abandonată de guvernul Ponta.

Circa 215.000 de bugetari și-au pierdut locurile de muncă sub guvernul Boc, iar alți 200.000 de salariați din sectorul privat au devenit șomeri în aceeași perioadă de timp (unul din zece salariați și-a pierdut locul de muncă). În plus, Guvernul Boc a mai venit cu o ”invenție” nocivă pentru economie: măsura ”o singură angajare la 7 plecări de la stat”. În aceeași perioadă de timp scăderea PIB-ului a fost una abruptă, la început, de circa 8%, revenirea către nivelul anterior, din 2008, fiind aproape imperceptibilă. Altfel spus, având în vedere relația dintre PIB și consum, la prima vedere, la o scădere a numărului de salariați cu 1%, PIB-ul a scăzut cu 0,8%.

Guvernul Ponta nu a renunțat nici el la măsura aberantă introdusă de guvernul Boc de a angaja un singur om la șapte plecări și de curând au fost anunțate concedieri ale bugetarilor. ”Până la sfârşitul lunii martie va fi finalizată strategia de reformă a personalului bugetar. Dacă şi sunt convins că vor avea loc reduceri de personal, acestea nu vor fi de aceeaşi amploare”, arăta ministrul pentru buget Liviu Voinea. Rezultatele concedierilor nu au însă cum să difere prea mult de ”rezultatele” guvernului Boc, mai puțini oameni angajați însemnând mai puține venituri pentru consum și implicit un motiv pentru ca PIB-ul să o ia din nou la vale. De fapt, nu de noi concedieri ar avea nevoie sectorul bugetar sau cel privat, ci de eficientizare și de creare de noi locuri de muncă.
”Va trebui să creăm o altă formă a sectorului public. Nu putem să practicăm decimarea. Fiecare ministru să fie foarte atent cu disponibilizările care se vor face”, arăta recent profesorul Daniel Daianu.

Sunt într-adevăr domenii, mai ales în sectorul bugetar, unde personalul este excedentar și ar trebui ca numărul de salariați să fie redus, dar în același timp există și domenii unde lipsa personalului de specialitate se resimte acut precum în sănătate, învățământ, justiție etc. Și pentru ca delicatul echilibru macroeconomic să fie cât mai puțin sau chiar deloc afectat ar trebui ca anunțatele concedieri să fie însoțite de angajări în sectoarele cu deficit de personal. În acest fel, consumul nu va mai suporta un duș rece, și nici firmele private sau de stat care acopereau acest consum nu vor mai fi nevoite să-și ajusteze oferta de bunuri și servicii. E drept că s-ar găsi unii care să spună că sectoare precum învățământul sau justiția nu ar face decât să consume resurse financiare. Să nu uităm însă a le analiza din punct de vedere economic sub toate implicațiile pe care le produc. Spre exemplu, un învățământ axat pe nevoile economiei ar contribui la accelerarea ritmului de creștere economică. Astfel, cu un an adițional de educație și formare profesională creșterea economică este amplificată cu până la 5% pe termen scurt și cu încă 2,5% pe termen lung.

Măsurile potrivite și chiar resursele financiare sunt la îndemâna guvernanților.
Spre exemplu, recent Asociația IMARA CUL.TUR.ROM, în parteneriat cu Federația Metal ”Henri Coandă” și organizația neguvernamentală cehă Centrum výzkumných Kontraktů – CVK au dus la bun sfârșit un program de 30 de luni de formare profesională continuă (FPC) a 139 de lucrători din cadrul industriei constructoare de mașini, ce au obținut certificate de calificare/recalificare în 6 meserii reprezentative la nivel de sector, program ce a beneficiat de o finanțare europeană de peste 1,14 milioane EUR prin POSDRU 2007-2013.
Din păcate, ar fi nevoie de mai multe astfel de programe, România având doar un număr de 1,3% participanți la programe de FPC din totalul populației adulte, față de 12% media europeană sau 38-40% în țările scandinave. Nu-i de mirare dacă avem în vedere ”atingerea” anumitor ținte: numărul participanților la programe de calificare și de recalifificare (DMI 2.3) a fost de 5607 între 2007 și 2010, în condițiile în care ținta era de 156.200.

Autor: Gabriel Niţulescu

Publicitate

LA AN NOU, MIZERII VECHI

Şi cum nu pot anunţa că România a ieşit din criză, a intrat în spaţiul Schengen sau guvernanţii s-au apucat serios de treabă, vă invit să revenim la realitatea românească unde nimeni niciodată nu are timp să se plictisească, sau nu i se permite.

Aşa că după spectacolele modeste de Revelion a ieşit în scenă Corneliu Vadim Tudor, care a avut grijă să ne ofere un spectacol de zile mari – cred că-i lipsea doar ursul sau l-o fi uitat undeva prin sala de şedinţe a Parlamentului European. Constat că noul an l-a inspirat nu numai pe C.V. Tudor ci şi pe alte feţe luminate ale ţării, care au ieşit încă din primele zile să “dea cu sapa” pe tarlaua statului.

Aşa ne-am ales cu o lege nou-nouţă pentru educaţie, că doar viitorul României stă în tinerii care trebuie formaţi într-un sistem de educaţie performant şi competitiv şi auzim asta de vreo douăzeci de ani, doar aşa a ajuns România să aibă o rată de promovabilitate la bacalaureat de 40%.

Pe lângă acestea, guvernaţii noştri s-au gândit să arunce un ochi şi prin gospodăriile asistaţilor social. Aşa că românul va trebui să aleagă între a primi un ajutor social şi cazanul de rachiu, maşină, laptop sau alte obiecte de valoare. Ei, şi dacă astea pot fi trecute deja la capitolul istorie, la fel ca şi “păruiala” lui Baconschi cu Franţa şi Germania, vă invit să ne ocupăm de ale noastre, cum ar fi preţurile carburanţilor, care cresc în România pe motiv de eclipsă, de durere de burtă, de cer senin sau de indispoziţia patronilor.

Şi cum revolta clienţilor n-a avut nici un efect asupra cifrelor care indică preţurile carburanţilor, săptămâna aceasta vom asista la o formă de protest mult mai amplă. Taximetriştii ne promit că vor boicota joi benzinăriile din România şi nu se vor apropia de niciuna dintre acestea. Ce-ar fi să le urmăm cu toţii exemplul, poate reuşim să mişcăm ceva în ţara asta.

Autor: Victoria Donos