FOTBALUL AUTOHTON ÎN 2013

Iată că suntem la început de an şi veştile dinspre fotbalul românesc nu sunt tocmai bune: multe echipe de tradiţie din campionatul nostru, apărute încă din perioada interbelică, par să spună adio acum primei scene fotbalistice a ţării.

Aşa cum probabil aţi auzit, este vorba de Rapid Bucureşti, de Universitatea Cluj şi chiar Dinamo Bucureşti, ele sunt la ananghie. Din păcate însă, începe să nu ne mai mire faptul că multe „branduri” româneşti încep să nu mai fie ale noastre sau chiar să nu mai fie.

Dacă vorbim despre Cluj, despre echipa de fotbal a Universităţii Cluj, trebuie să spunem că ea s-a înfiinţat în 1919, la doar un an după Marea Unire de la Alba Iulia, ca un simbol al românismului. Şi multă lume a adulat echipa „Şepcilor-roşii”, tocmai datorită acestui aspect: o idee de sport, de fair-play, de mişcare şi de tinereţe. Acum însă, în secolul vitezei „statice”, când toată lumea face sport doar cu privirea, pare că „U” nu mai are loc şi e trist acest lucru.

Dacă ar fi să vorbim de Rapid Bucureşti, această echipă s-a înfiinţat în 1923 şi a fost multă vreme echipa „proletariatului” simplu din Bucureşti şi nu numai, iar celebrul cântec „suntem peste tot acasă, porţile ni se deschid”, a spus mereu un adevăr. La fel ca Universitatea Cluj, Rapiduleţul de sub Podul Grant se zbate în datorii, în incertitudini, în ameninţări cu insolvenţă, în reorganizări judiciare, de parcă o idee s-ar putea reorganiza judiciar.

Să nu credeţi însă că doar aceste două echipe au probleme financiare, căci mai marii fotbalului românesc deja anunţă că au în intenţie să facă doar o primă ligă cu 14 echipe din 18 câte sunt acum, căci datoriile la terţe părţi sunt din ce în ce mai mari. Pe undeva, poate ar fi şi o explicaţie. Într-o lume care s-a schimbat parcă prea mult în ultimii ani, duminicile pe stadion par a ţine de-un tablou vechi, de-o amintire dintr-o carte.

Autor: Aurel Pop

Reclame

„ULTRAŞII” DIN JANDARMERIE

Protestele violente de la Bucureşti au dat ocazia unor membri ai Jandarmeriei să-şi exercite necontrolat şi abuziv violenţa şi metodele de luptă şi asupra unor nevinovaţi.

După ce vineri, în prima zi de proteste, în Bucureşti nu au fost înregistrate violenţe, în zilele de sâmbătă şi duminică situaţia s-a schimbat radical, înregistrându-se răniţi atât în rândurile jandarmilor, cât şi în rândurile protestatarilor.
Cele două zile nu au avut însă un tipar de desfăşurare identic al acţiunilor violente.
Astfel, în ziua de sâmbătă am asistat la o demonstraţie gratuită de forţă a jandarmilor. Violenţa unor manifestanţi, deşi nejustificată (în sensul de a atenta la viaţa unui jandarm, lovit în cap cu o bucată de bordură) a fost efectul imediat al ”pierderii răbdării” organelor de ordine, care fără să încerce niciun pic o temperare a spiritelor, au răspuns la ocuparea ”sacrosantului” carosabil printr-o acţiune deloc blândă, concretizată printr-o împingere în forţă (mult prea în forţă) a celor care blocaseră bulevardul Magheru. Ulterior, la finalul manifestaţiei, când protestatarii au devenit mai puţin numeroşi, Jandarmeria a recurs la o nouă acţiune în forţă, constând în lovirea şi reţinerea mai multor persoane, unele dintre ele complet nevinovate, în sensul că nu numai că nu se manifestaseră violent la demonstraţie, dar unele dintre acestea se aflau întâmplător, doar în trecere prin zona Piaţa Universităţii – Piaţa Palatului Regal. Această ultimă acţiune nu îşi găseşte în niciun fel justificarea pentru recurgerea la forţă, mai ales că mulţi dintre protestatarii vizaţi nu au opus nici măcar rezistenţă la reţinere. Prin urmare, în ciuda declaraţiei oficialilor din Jandarmerie, care spun că s-a acţionat în limitele legii, consider că ar fi necesară o anchetă care să-i descopere şi să-i sancţioneze pe acei jandarmi care au înţeles să recurgă la forţă în mod abuziv – ”ultraşii din Jandarmerie”- peste limitele pe care situaţia de la faţa locului o impunea.
În ziua de duminică tiparul violenţelor înregistrate la protestele de la Bucureşti a fost cu totul altul. În timp ce marea parte a protestatarilor demonstrau paşnic în Piaţa Universităţii, un grup puţin numeros, caracterizat de oficialii din Jandarmerie ca fiind format din membri ai unor galerii ale unor cluburi de fotbal bucureştene, a dus o ”luptă” aspră cu forţele de ordine, concretizată în răniţi din ambele tabere, dar şi în vandalizarea unor spaţii comerciale din zona Unirii. Analiza fotografiilor luate la faţa locului şi compararea acestora cu imagini surprinse în alte ocazii au dat la iveală faptul că o mare parte a membrilor acestui grup violent aveau dubla calitate de membri ai galeriei clubului Dinamo, precum şi de membri de partid în UNPR, partidul militarizat al domnului Oprea, prezent în Parlament, dar fără a fi participat la alegeri.
De data aceasta, acţiunea Jandarmeriei, în forţă şi vizând doar grupul de persoane violente a fost pe deplin justificată, putându-se pune doar întrebarea de ce Jandarmeria nu a acţionat cu şi mai multă determinare, pentru a curma mai rapid respectiva acţiune violentă şi a nu-i mai permite desfăşurarea acesteia pe distanţă de circa 6 km.
Prin urmare, deşi oficialii Jandarmeriei consideră că nu este necesară nicio anchetă cu privire la modul în care această instituţie a acţionat în a 2-a şi a 3-a zi a protestelor de la Bucureşti, o întrebare persistă, iar instituţiile statului ar trebui să-i dea un răspuns: ”De ce în ziua de sâmbătă (14.01.2012) Jandarmeria a acţionat violent şi de multe ori nejustificat, iar în ziua următoare a manifestat o oarecare ”blândeţe” faţă de un grup violent, al cărui număr era cu mult sub cel al trupelor de intervenţie.”

Autor: Gabriel Niţulescu

MULT AMATORISM ÎN FOTBAL ŞI LA PĂSCUT

Urmează o perioadă plină de evenimente în ceea ce priveşte sportul rege. Multe meciuri în Champions League, multe şi-n Europa League, asta ca să nu mai vorbim de campionatul nostru cel de toate zilele. Colac peste pupăză a început și campania agricolă de toamnă…

Nu putem, însă, să nu ne oprim la inaugurarea Arenei Naţionale, un impozant stadion cu peste 50.000 de locuri, ce-a lăsat în istorie două obiceiuri tradiţionale ale spaţiului carpato-danubiano-pontic, e vorba de ronţăitul seminţelor şi fumatul cel nociv, căci da, pe Naţional Arena, aceste două „sporturi” au fost interzise românilor. Care-au fost primele comentarii când a aflat bucureşteanul de aceste interdicţii? „Eh, n-o să fie stadionul plin!”

Lăsând gluma la o parte, să ştiţi că verdele gazon nu a fost o glumă. După 30 de minute de joc, reacţia firească a telespectatorului care ar fi ajuns abia atunci în faţa micului ecran a fost ”a început recoltarea cartofilor?” sau ”desene animate cu cârtițe?” sau „meciul ăsta se joacă la Târnăveni?. Fără a avea, desigur, nimic cu locuitorii acestei frumoase localităţi transilvănene.

Jocul echipei noastre a fost slab. Asta am văzut cu toții. Și din cauza tacticii, dar și din cauza tăpșanului. Momentele de-a dreptul pastorale și sămănătoriste, ce aminteau de arăturile de toamnă și de munca de săpat cartofiorii nu au scăpat presei internaționale. Francezii, invidioși pe producția noastră de răgălie la hectar, au spus prin gazetele lor că nu au mai văzut așa ceva în viața lor…

Românismul frumos al lucrurilor a continuat imediat după meci: imfatuatul Becali a anunțat că va cumpăra el, instant, un nou gazon care va fi instalat și utilizabil imediat. A cumpărat, într-adevăr, tiruri de gazon din Olanda. Atâta doar că forul continental nu a fost de acord cu amânarea meciului şi-a pus piciorul în… iarbă! Meciul Stelei se joacă la Cluj azi…

Şi nu, să nu credeţi că aceste rânduri sunt doar despre fotbal, căci amatorismul e peste tot. A pus gazonul pe Naţional Arena aceeași firmă care a inventat fotbalul pe nisip, acum vreo 8 ani, la celebrul România – Danemarca: 2-5. Treabă să fie făcută… Mă gândeam ce s-ar fi întâmplat dacă ăia s-ar fi specializat între timp în piscine…

E un lucru bun şi Bacalaureatul de anul ăsta, poate aşa se trezesc părinţii, bunicii şi copiii şi îşi dau seama că meseria-i de aur şi diploma, de multe ori, e doar de pus în vitrină. Pentru că există, pe lângă fotbal, și alternativa agriculturii. Unde ogoarele așteaptă mâini dibace…

Autor: Aurel Pop

INAUGURAREA CLUJ ARENA – KITCH-UL COLORAT POLITIC

De câteva zile, toată presa clujeană și nu numai vorbește despre spectacolul de la inaugurarea noului stadion din Cluj. Chiar ziarele de sport (care ocazional sunt și reviste porno) laudă municipalitatea pentru spectacolul grandios pe care îl pregătește, cu concerte Scorpions, Smokie, Andra, Smiley.

Nimeni nu observă că evenimentul de inaugurare a stadionului nu are absolut nicio legătură cu sportul. Prefectul Tișe vorbește de vreo săptămână doar în următorii termeni: bani, concert, spectacol, bani publici, toți clujenii etc. Ce uită domnul Tișe e că stadionul pe care se laudă că l-a făcut nu este o sală de concerte și nici platoul de la Sala Sporturilor. Este stadionul pe care a jucat și va juca Universitatea Cluj. Este templul fotbalului și a sportului clujean. Principalul scop al construcției este organizarea de meciuri de fotbal, având ca organizator FC Universitatea Cluj. Că n-a vrut să pună scaune alb-negru cum ar fi fost normal era de așteptat. Că nu vrea să numească stadionul după numele unui sportiv care a făcut performanță la „U”, așa cum ar fi normal, iar era de așteptat. Doar ne trebuie bani, nu? Adevărul e că noul stadion, denumit oficial CLUJ ARENA (ce prostie, nici măcar nu e în româna) nu se leagă prin absolut nimic de clubul de fotbal pentru care a fost construit și care, prin tradiție, îl deține. Tișe nu vrea să se pună rău cu Paskany și compania. E evident de ce. Dar să ajungi tu să inaugurezi un stadion de fotbal printr-un eveniment gen festivalul berii, este o chestie cel puțin de prost gust. Cred că doar tarabele cu mici și bere vor lipsi din incinta stadionului. Gazonul oricum o să fie stricat pe când va veni Universitatea pe stadion, așa că o pată neagră de cărbuni, pe ici pe colo, nu face mare pagubă.
Oricum ar fi, lumea nu deschide ochii. Da, s-a făcut un stadion nou, frumos, ultramodern, cu becuri și scaune rabatabile și vine Scorpions și o să fie distracție. Dar nimeni nu observă ce umilit este clubul Universitatea prin chestia asta. Ia uitați-vă puțin ce declară domnul Tișe: „Pe data de 11 octombrie va avea loc un eveniment organizat exclusiv de cei de la ”U”, care din câte am înțeles vor să joace un meci amical” . Adică abia la 10 zile după spectacole populiste și politicianiste ajunge și echipa să folosească stadionul. Personal consider asta lipsă de respect față de clujenii suporteri ai lui ”U”. Îmi pare rău că s-a ajuns aici, însă ceea ce se întâmplă e bătaie de joc. Ar trebui ca oficialii de la „U” să răspundă cumva, chiar cu riscul să nu mai fie lăsați să joace pe noul stadion . Eu, ca suporter, mă simt jignit.
Cei de la CFR și-au revendicat deja dreptul de a juca pe noul stadion. Nu mare o să fie mirarea dacă o să se mute cu totul pe el. O blasfemie mai mare de atât nici nu se poate: o echipă cu un stadion mare și modern, care nu adună spectatori nici cât FC Poplaca, să vină să forjeze stadionul lui ”U” doar pentru că, zic ei, au dreptul.
Eu unul refuz să fiu prezent la concerte și la țigănelile care vor avea loc. Am să merg să văd echipa de fotbal a Clujului, întoarsă în orașul natal dar nu și în casa natală. Pentru mine noul stadion nu mai poate fi numit acasă!

FINALA CAMPIONATULUI MONDIAL vs EROS RAMAZZOTTI

Poate sunã ciudat însã acestea au fost opţiunile mele pentru editorialul de saptãmâna aceasta.

Finala Campionatului Mondial de Fotbal dintre Olanda și Spania a fost într-adevăr un eveniment deosebit, poate chiar evenimentul anului. Conform estimãrilor peste 700 milioane de oameni ar fi urmãrit live acest spectacol azi noapte. Însuși Rafael Nadal, celebrul tenisman și-a susţinut naţionala în cea mai importantã confruntare. E tare frumos sã menţii vie flacăra patriotismului. Îmi place sã privesc meciurile de fotbal însã recunosc cã trãiesc emoţii mai puternice atunci când joacă România. Din ’98 am fost scutitã de astfel de trãiri, sentimentul de patriotism fiind înlocuit cu cel de dezamăgire … dar acesta e alt subiect.

Pentru cã îmi place sã scriu despre lucruri familiare, vã împărtãșesc câte ceve despre concertul Eros Ramazzotti. Pentru prima datã, cel mai prolific artist italian a concertat la București pe Stadionul de Rugby. Deși se spune cã pe acel teren “nimeni nu se dã rotund” senzaţia mea a fost alta cel puţin la adresa organizatorilor. Altfel nu-mi explic de ce prețul biletelor a fost atât de ridicat. Cel mai ieftin, în valoare de 160 ron a convins totuși multi fani sã ia parte la frumosul spectacol. La categoria VIP (490 ron!!!) am putut observa un altfel de public: mai grizonat și însoţit de tinere prezenţe blonde. Timp de două ore Eros Ramazzotti a facut un show incredibil. Cei prezenţi s-au arãtat încântaţi de întregul eveniment și au fredonat melodiile alãturi de artist. Acesta a interpretat piesã dupã piesã cu mult entuziasm și cu o voce caldã și placutã. În final și norii s-au risipit lãsându-ne sã petrecem o frumoasã searã de 10 iulie. Pânã și cei care nu și-au permis sã-și cumpere bilet, s-au bucurat de cântecele artistului italian. Mulţi spectatori au trãit emoţiile concertului de dupã gardul ce împrejmuia stadionul.

“Parla Com Me”, “Cose Della Vita”, “Un Altra Te”, arii de operã, interpretãri de chitară, spectacol de lumini, proiecţii interesante, trompetã, pian, „Mulţumesc!” toate acestea au făcut o atmosferã incredibilã. Artistul a vândut peste 40 de milioane de discuri și nu degeaba. Am tot respectul pentru cei care își promoveazã limba maternã și o fac cunoscutã la nivel mondial. Eros Ramazzotti, Ramstein sunt exemple demne de luat în considerare.

Pe 21 septembrie va avea loc un eveniment de excepţie: concertul Guns N’ Roses la Romexpo. Şi, stupoare … bilele au tarife cuprinse între 127,8 și 298,2 ron. Așa cã nu pot să nu mã întreb: de ce au fost atât de scumpe tarifele la Eros Ramazzotti? Tind sã cred că și artistul ar fi preferat ca tribuna A sã fie neîncăpătoare, nu loc de promenadă pentru cei mai cu dare de mânã…

Pânã data viitoare, aștept pe blog sau pe email (info@mastermindcom.ro) pãrerile voastre despre evenimentele care vã fac sã vã simţiţi bine și sã vã încãrcaţi cu energie pentru o nouã sãptãmânã de muncã.

Andreea Petrișor

AFRICA DE SUD. ȚARĂ A CONTRASTELOR

11 iunie – 11 iulie 2010. 204 naţiuni implicate în procesul de calificare. 32 de ţãri paricipante. Milioane de suporteri. Zakumi – mascot oficialã. Miliarde de ranzi investiţi în 10 stadioane nou-nouţe. Campanii uriaşe de promovare. Bere şi seminţe. Campionatul Mondial de Fotbal.

Cu sau fără România, cea de-a 19-a cupã mondialã FIFA este gãzduitã pentru prima datã de către o naţiune membră a Confederaţiei Africane de Fotbal. Africa de Sud a câştigat dreptul de a organiza Campionatul Mondial, învingând alte două naţiuni africane: Marocul şi Egiptul.

Cu sutele de mii de turişti ajunşi pe teritoriul african nu e de mirare cã preşedintele Jacob Zuma a declarat 2010 ca fiind cel mai important an din 1994 (moment în care şi-a câştigat independenţa) pânã in prezent. Fanilor veniţi din vestul Europei, Africa de Sud li se înfãţişeazã ca o ţarã prosperã, cu infrastructura modernã, hoteluri de cinci stele, restaurante cu multe stele Michelin.

Însă la o analizã mai atentã, Africa de Sud este totuşi o ţarã în curs de dezvoltare cu multe probleme interne. Interesant este cã reprezintã un tãrâm al contrastelor. Are o bogãţie mineralã impresionantã, cu peste 90% din rezervele terestre de platinã, 80% din cele de magneziu, 70% din cele de crom, 40% din cele de aur şi totuşi mai mult de 43% din populaţie trãieşte cu mai putin de 2 $/ zi.

Poate cã puţini dintre noi ştiu cã a fost prima ţarã în care a avut loc un transplant de inimã şi încã un număr impresionant de medici se bucurã de recunoaştere internţtionalã. Cu toate acestea, mulţi cetãţeni au doborât recordul în ceea ce priveşte starea precarã a sãnãtãţii. Dacă nu luăm în considerare ţinuturile în care au loc rãzboaie, Africa de Sud înregistreazã una din cele mai înalte cote ale violenţei din lume, cu o ratã foarte mare a criminalitãţii.

În ciuda acestor aspecte, la 16 ani de la obţinerea independenţei, un stat greu încercat de conflicte interne, din continentul african, reuşeşte sã câştige competiţia pentru gãzduirea celui mai important eveniment al anului: Campionatul Mondial. La mai mult de 20 de ani de la Revolutia din 1989, noi românii ce am realizat? Avem cu ce sã ne mândrim? Cum reuşim noi sã atragem turişti? Sã fim mai bine vãzuţi pe harta mare a lumii?

Din păcate, nu sunt foarte multe de spus.
Mă bucur totuşi sã văd că parcurile sunt pline de oameni de toate vârstele, piste pentru biciclişti, cã putem „cãlca iarba”, cã putem citi o carte bunã la umbra unui copac generos. Sunt şi lucruri frumoase de care ne putem bucura dacã ştim sã ne uităm în jurul nostru. Chiar dacă nu ne scoate naţionala noastrã de fotbal în stradã, sunt multe evenimente frumoase la care putem participa.
Chiar aşa, aţi fost la Bookfest? Cum v-a plăcut? Ce cãrţi v-aţi achiziţionat? Mi-ar plăcea foarte mult sã citesc pãrerile voastre.

Îmi puteţi scrie la info@calendarevenimente.ro. Şi pentru voi, sãptãmâna aceasta avem un premiu frumos de la Meteor Press – „Fortăreaţa Ploieşti. Campania pentru distrugerea petrolului lui Hitler” de Jay A. Stout.

Lecturã plăcutã!

Andreea Petrișor