LIDERII ROMÂNI – GROPARII ENTUZIASMULUI?

De curând colegii de la Finmedia l-au adus în România pe Robin Sharma, unul dintre cei mai buni speakeri motivaționali din lume, care a trezit o sală de manageri români cu tema sa predilectă a ”conducerii fără a avea un titlu”.

În primul rând trebuie remarcată provocarea, căreia Sharma i-a răspuns foarte bine, de a vorbi despre modestia liderului care trebuie să conducă fără un titlu formal, într-o țară în care majoritatea aleargă numai după diplome, după recunoaștere, după titluri formale, dar golite de substanță.
Multe se pot spune despre leadership. Aș vrea să mă refer azi doar la un aspect: a fi lider înseamnă a inspira oamenii, a face pe cineva să te urmeze, să-ți împărtășească visul și obiectivele. Cu alte cuvinte a le insufla entuziasm, a-i însufleți, a-i face să creadă că scopul e posibil și că au și ei ceva de câștigat din acest demers. Pe cale de consecință, cel mai mare păcat al unui lider este să omoare entuziasmul în oameni, să-i descurajeze în mod constant, să le insufle că nimic din ceea ce fac ei nu poate schimba fatalismul situației, să nu facă nimic atunci când se așteaptă de la el să dea tot ce are mai bun, să fie un aspirator de energie, în loc să fie un izvor de energie.
Cred că acesta e marele păcat al României post decembriste. De la cel mai înalt nivel, așa-ziși lideri au demolat sistematic încrederea pe care românii ar trebui s-o aibă în forțele lor și viitorul acestei nații. Practic, politicul a demoralizat societatea atât prin fapte cât și prin neonorarea oricăror promisiuni făcute în ultimii 20 de ani. A condamnat un număr mare de români să plece peste hotare, să se dezică de o țară în care sistemul te condamnă la umilință, de la modul în care se face plata dărilor normale către stat, până la banalitățile zilnice care nivelează orice inițiațivă cu prea-cunoscutele vorbe ”nu se poate la noi”, ”așa ceva nu s-a mai făcut”, ”aici nimeni nu apreciază asta”, etc.
Atitudinea leadershipului politic s-a transmis și în unele sectoare de business. Chiar și la privați. Mulți dintre managerii prezenți la eveniment veniseră acolo pentru ”un aer proaspăt”, ”un sentiment că totuși se poate”, ”din nevoie de energie”, să evadeze din lâncezeala care caracterizează mediul de afaceri din prezent. Așa că sala a fost participativă, cei peste 600 de participanți contribuind la o atmosferă vie, pozitivă și plăcută. Problema e cât va dura starea asta!? Oare pentru majoritatea aceste sentimente au pierit odată cu finalul evenimentului? Mă întreb, având în vedere demoralizarea generală în care ne scăldăm cu plăcere, de câți speakeri motivaționali ar fi nevoie – și cu ce frecvență ar trebui să vorbească, astfel încât în România să se trezească la viață unii lideri ai mediului de afaceri? Măcar acea masă critică ce ar putea pune lucrurile în mișcare….
La finalul conferinței unii manageri proaspăt energizați spuneau: ”am mai auzit lucrurile astea … nimic nou … chestii simple …”. Într-adevăr, dar câți dintre noi aplicăm cu consecvență ideile exprimate acolo? Câți dintre noi credem în ele și le practicăm zi de zi? Un lider este acea persoană care își urmărește cu obstinație obiectivele mânat de o forță pe care alții nu o au, energie care face diferența …

Mihai Mătieș

Reclame