DE DRAGOBETE IUBEŞTE ROMÂNEŞTE – PARTEA A II-A: TRADIŢII

Vă invităm în această a doua parte a editorialului nostru să vorbim despre tradiţiile regăsite în ţara noastră cu ocazia acestei sărbători. Vă urăm de asemenea să Iubiţi Româneşte de Dragobete!

Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau şi fragi înfloriţi, aceştia erau adunaţi în buchete şi se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fragă/Din luna lui Faur/La toată lumea să fiu dragă/Urâciunile să le desparţi”.

Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau şi vorbeau fetele şi băieţii. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele! Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ţi afişa dragostea în faţa comunităţii.

„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, îşi crestau braţul în formă de cruce, după care îşi suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, şi, respectiv, surori de cruce. Se luau de fraţi şi de surori şi fără ritualul de crestare a braţelor, doar prin îmbrăţişări, sărutări frăţeşti şi jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrăţeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăţ pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian.

Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credinţele şi unele tradiţii legate de ele”, scria: „Dragobete e flăcău iubăreţ şi umblă prin păduri după fetele şi femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde şi le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureţi …” De aici şi provine răspândita expresie adresată fetelor mari şi nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”.

În această zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar şi de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.

Există o serie de obiceiuri în zona rurală legate de această sărbătoare. Bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus.

În această zi, nu se coase şi nu se lucrează la câmp şi se face curăţenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor.

Autor: Octavian Radu

PĂSTRAREA SPECIFICULUI NAŢIONAL ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII

În epoca actuală globalizarea a devenit un fenomen internaţional, urmărind şi încurajând cooperarea între state la nivel economic, politic, social şi cultural. Însă în cazul statelor slab dezvoltate, aceasta ridică anumite probleme privind conservarea specificului naţional.

În planul statelor ce au în spate un regim de factură comunistă, această tendinţă de uniformizare, raliere la nivelul propus de diferite alianţe având ca scop globalizarea (ex: UE, NATO), ridică anumite probleme privind păstrarea specificului naţional. În general, statele mai puţin dezvoltate tind să imite modelele statelor occidentale, acest lucru afectând cultura şi tradiţiile naţionale şi putând fi în neconcordanţă cu specificul ţării noastre.

De exemplu, oamenii de televiziune, având tendinţa de a imita/copia programele TV străine, de multe ori promovează emisiuni cu caracter vulgar, indecent, ce nu au niciun merit în dezvoltarea culturală a tinerei generaţii. De asemenea, emisiunile au tendinţa de a promova oameni de fotbal/de afaceri ce se declară adevărate modele de urmat, dar în realitate aceştia nu aduc în prim plan decât prostul gust, bădărănia, îngâmfarea şi prostia. Acestea realizându-se în detrimentul oamenilor de cultură, istoricilor, scriitorilor, de la care într-adevăr avem ce învăţa şi care pot avea o influenţă uriaşă în culturalizarea maselor.

Piaţa cinematografică românească este suprasaturată cu producţii străine de multe ori mediocre din punct de vedere artistic, cultural, având menirea doar de „entertainment” a maselor. Cred că ar trebui încurajate şi finanţate mai mult producţiile cinematografice autohtone, care să aibe ca sursă de inspiraţie trecutul istoric al ţării noastre, vieţile marilor compozitori români sau romane celebre ale scriitorilor români.

Sărbătorile noastre de sorginte populară au început să fie ignorate, fiind înlocuite cu sărbători „importate” din Statele Unite. De exemplu înlocuirea sărbătorii Dragobetelui cu Valentine’s Day, care poartă aceeaşi semnificaţie.

În mass-media este promovată de cele mai multe ori muzica de slabă calitate, noi genuri tind să devină specifice ţării noastre, fiind ascultate şi iubite de majoritatea populaţiei, deşi nu au nimic în comun cu muzica tradiţională. Un exemplu elocvent ar fi manelele, un melanj de preluări din muzica orientală combinată cu muzica rromă, având versuri ce sfidează bunul simţ, despre bani, duşmani, bogăţie, etc. Aceasta în timp ce mari compozitori precum Enescu sau Porumbescu, etc. sunt uitaţi în negura timpului, lipsind cu desăvârşire din muzica promovată intens prin canalele mediatice.

Un factor important ce poate pune capăt acestei avalanşe de produse străine (atât materiale, cât şi “culturale”) îl constituie educaţia. Primind o educaţie în spiritul valorilor tradiţionale, creştine, morale, vom învăţa cu timpul să discernem ce anume să implementăm de la străini în sistemul cultural românesc.

În concluzie, cred că tinerii ar trebui îndrumaţi mai mult către artă: să participe la punerea în scenă a pieselor de teatru, să viziteze muzee cu specific naţional (de ex. Muzeul Satului sau Muzeul Ţăranului Român) şi să fie îndrumaţi spre lecturi care să contribuie la dezvoltarea lor culturală, spirituală şi creatoare.

Octavian Radu