TOM JONES ÎN ROMÂNIA

Cunoscutul cântăreţ galez Tom Jones (Sir Thomas Jones Woodward) va susţine un concert extraordinar la Bucureşti pe 17 noiembrie 2011. Vă invităm să rememorăm împreună începuturile carierei unuia dintre cei mai influenţi artişti de muzică blues din lume.

Tom Jones s-a născut în Treforest, lângă Cardiff, în Ţara Galilor. De la terminarea şcolii la 16 ani, a vândut peste o sută de milioane de discuri. Într-o ceremonie la palatul Buckingham din Londra, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii recunoaşte meritele făcute Commonwealth-ului şi Regatului Unit şi în ziua de 29 martie 2006 îl numeşte prin ceremonial Sir Tom Jones, acordându-i totodată titlu de cavaler.

Tom Jones a devenit faimos la mijlocul anilor ’60 prin interpretarea exuberantă purtând pantaloni strâmţi şi bluze cu gulere largi, în stilul modern de haine la modă în vremea aceea. A fost cunoscut pentru sex-appealul său evident încă dinainte de a deveni un lucru necesar pentru oricare alt cântăreţ.

În 1963 Jones devine printr-o ocazie lider vocalist în trupa „Tommy Scott and the Senators”, cu care cântă o perioadă de timp la asociaţia Young Men Club Association din localitatea Cwmtillery din Marea Britanie.

Îmbrăcaţi în haine de piele trupa devine cunoscut în Ţara Galilor. Astfel, începând cu anul 1963 Tom Jones îi ia luat locul vechiului vocalistului Tommy Redman care nu apare la un concert al trupei într-un centru YMCA. După părăsirea trupei a lui Tom Jones, aceasta îşi continuă activitatea muzicală şi îşi schimbă numele în „The Playboys”, apoi în „The Squires”. Aşa începe cariera solo lui Tom Jones.

Pe când cânta cu formaţia „Tommy Scott and the Senators”, Tommy Jones este remarcat de Gordon Mills. Acesta îi propune să îl reprezinte şi îi schimbă numele de scenă din „Tommy” în Tom Jones. Gordon Mills era la vreme aceea manager cu experienţă care îl mai lansase pe cântăreţul Engelbert Humperdinck.

Reprezentat de managerul său londonez Gordon Mills, Tom Jones părăseşte trupa Tommy Scott and the Senators. Companiile de înregistrări considerau stilul său crud şi neprelucrat. Vocea lui, foarte răguşită şi mişcările care copiau mişcările lui Elvis, care a fost un personaj care i-a infulenţat stilul, vor fi doar piedici la începutul afirmării. Casa de înregistrări Decca s-a arătat singura interesată, şi astfel Tom Jones a înregistrat în 1964 single-ul Chills and Fever.

Single-ul nu a avut mare succes, însă următorul single, It’s Not Unusual, (lansat în anul 1965 şi scris împreună cu Les Reed), a fost un hit-single instantaneu. Postul de radio BBC a refuzat iniţial să îl difuzeze.

De-a lungul carierei, Tom Jones a editat 39 albume de studio, 3 albume live, 16 compilaţii, având peste 100 de single-uri de succes. Materialele discografice Tom Jones s-au vândut din 1965 şi până astăzi, în peste 100 de milioane de exemplare, la nivel mondial.

Ultimul album al artistului „Praise & Blame” a apărut în primăvara anului 2010, album în urma căruia s-a creat ocazia organizării unui scurt turneu european în ţările din Europa Centrală şi de Est, care ajunge şi în România pe 17 noiembrie 2011.

Autor: Octavian Radu

CONCERTUL ROXETTE VĂZUT DIN MULŢIME

Despre prestaţia celor de la Roxette pe scena românească s-au spus multe şi toate numai de bine. Chiar şi tabloidele care aşteptau să vâneze vreo mondenitate au rămas dezamăgite, evoluţia artiştilor suedezi a fost ireproşabilă.

Punctuali au fost şi au ştiut foarte bine că se află la Bucharest, nu Budapest. Recunosc că mi-au confirmat încă o dată că muzica de calitate rezistă, iar timpul nu le-a ştirbit deloc calităţile interpretative. Şi dacă concertului în sine nu i s-a putut reproşa nimic, organizatorilor aş avea ce.

În primul moment în care am pătruns în spaţiul din Zone Arena, unde aveam bilet, mi-am reamintit că România nu are un stadion unde să se poată ţine un spectacol de un asemenea calibru. Nu ştiu cum s-au simţit cei care aveau bilete VIP sau la tribune, cert e că muritorii de rând din zona A, abia dacă au putut urmări concertul de pe cele două ecrane, mult prea mici pentru întinderea maidanului numit Zone Arena.

Supranumit “Meca Distracţiei” de vreun PR mai inspirat, complexul care a găzduit concertul s-a dovedit a fi o întindere plană, acoperită cu zgură şi plină de bălţi după ploaia ce precedase concertul. Aşa că după ce m-am înghesuit preţ de jumătate de oră în mulţime încercând să văd ceva pe ecrane am renunţat şi m-am retras spre intrare unde era mai mult spaţiu şi puteai să distingi ceva.

Ca şi mine, majoritatea celor din gazonul A, pot zice că au văzut un concert live la TV, diferenţa e că n-au stat într-un apartament confortabil, ci pe un câmp cu prundiş şi multe bălţi. Evident că am plecat ştiind ce a făcut toată ziua doamna din dreapta care se confesa prietenei şi cu mâna arsă de ţigara vecinului din stânga, care în extaz după blonda care doar se auzea, fuma ţigară după ţigară, fără a ţine cont de faptul că folosea adeseori vecinii pe post de scrumieră.

Totuşi, Ciuleandra în interpretarea Roxette nu putea trece fără mirosul de mici şi popcorn, care plana leneş peste mulţimea închisă-n ţarc. Eii, şi dacă românul e plin de talente şi dornic să imortalizeze fiecare moment special, n-am putut să nu remarc miile de mâini înarmate cu un telefon mai deştept sau aparat foto.

În faţa noastră s-a tot învârtit un individ cu un telefon care-l făcea pe cameramanul prins pe câmpul de luptă. Că doar oamenii n-au plătit câteva sute de lei să-i asculte live pe cei de la Roxette, ci pentru a face poze, filmuleţe cu care să se laude după.

Eii şi ca să închei într-o notă pozitivă, ar trebui să mulţumesc organizatorilor pentru că pe lângă dansul în apă de ploaie, aromoterapia cu mici şi popcorn, am învăţat că femeile pot face pipi şi din picioare. Da, toate doamnele au primit la intrare un dispozitiv special ca să nu mai facă coadă la toalete. O fi o nouă practică, nu ştiu, cert e că după această experienţă nu mai calc la nici un concert în Zone Arena, iar dacă mă apucă vreun dor nebun de spectacole de calitate, dau o fugă prin vecini, că avem de unde alege.

Autor: Victoria Donos

DESPRE JAZZ, NAI ŞI CÂTEVA MII DE ROMÂNI

Şi dacă tot criza e pe buzele tuturor românilor de vreo doi ani încoace şi ne plângem că e frig, că e prea cald, că nu avem salarii şi multe altele, uite că un concert cum a fost „Jazz in the City”, a reuşit să schimbe, cel puţin pentru o seară, registrul lexical al românilor.

Şi aşa cum vă anunţam din titlu, în acest început de săptămână vreau să vă vorbesc despre Damian Drăghici cu naiul, nu cu toba, aşa cum eram obişnuiţi să-l vedem, despre schimbare şi un public confuz. Nu ştiu câţi au observat, însă, încă din afişele concertului, Damian Drăghici apare schimbat, aproape de nerecunoscut, dacă nu i-am vedea scris numele.

Ei, prestaţia de pe scenă mi-a confirmat acest lucru. Naiul l-a metamorfozat pe Damian Drăghici, e cuminte, emoţionat şi periculos de sincer. Deşi pe alocuri stângaci, încă, a reuşit să introducă naiul în jazz.

Acompaniat de clarinetistul Eddie Daniels, Randy Porter – pian, Scott Steed – bas şi Reggie Jackson la tobe, spectacolul a fost un adevărat festin pentru cei prezenţi în sală. Chiar şi aşa, m-am convins că muzica acestora n-a reuşit să se joace cu emoţiile publicului, să-i capteze. Cred că cea mai mare vină o poartă spaţiul în care s-a ţinut concertul. Deşi sunetul a fost perfect, iar imaginile din scenă erau preluate pe cele două ecrane amplasate de o parte şi alta a scenei, spectacolului i-a lipsit intimitatea pe care ţi-o crează un local mic şi intim, unde toată lumea rezonează cu muzica. Şi atunci când timpul părea că devine elastic şi ochii celor din sală aşteptau nota după care se va pune punctul final, în scenă a intrat Diane Schuur.

Nu ştiu câţi dintre voi o cunosc, ştiu doar că puţini din cei prezenţi în sală auziseră de ea. Însă la finalul concertului ştiam că toată lumea a descoperit-o, fiind revelaţia serii. Cu o voce incredibilă, vocalista şi clarinetista oarbă a fost punctul culminant al concertului. Dacă poate cineva a plecat nemulţumit că nu l-a înţeles pe Damian Drăghici, sunt sigură că Diane Schuur a compensat acest lucru, şi asta am auzit-o tot în mulţimea de impresii care se intersectau pe culoarele Sălii Palatului, la finalul spectacolui. De o naturaleţe debordantă, Diane Schuur a reuşit să stârnească lacrimi şi ropote prelungi de aplauze.

Poate era mai bine ca „Jazz in the City” să fi pus punctul după melodia Taking a chance on love, interpretată de Diane împreună cu Eddie şi Damian, altfel n-aş fi văzut oameni ieşind sau mişcându-se nerăbdători. Poate că nici spectacolul nu s-ar fi terminat fără bis şi cu aplauze prea lungi. Aveai impresia că publicul vrea să evadeze, ceva i-a congestionat respiraţia. Au preferat să revină la cotidian, împărtăşind impresii pe reţelele de socializare, în stradă şi cu prietenii.

Trecând peste observaţiile mele subiective, sper totuşi ca Damian să reuşească să consacre naiul în jazz şi poate reuşeşte să afle ce s-a întâmplat cu publicul său vineri seara.

O săptămână plăcută să aveţi şi nu aşteptaţi weekendul pentru a vă oferi o porţie de cultură!

Cu drag,

Victoria Donos

VALENTINE’S DAY CU DIRECŢIA 5

Duminică, 14 februarie 2010, de la ora 19:30, una din cele mai iubite trupe româneşti, DIRECŢIA 5, vă invită la un concert special de Ziua Îndrăgostiţilor, ce va avea loc la Sala Palatului, pam pam! Citește în continuare

Mare concert mare de Valentin!!!

Cu ocazia „tradiţionalei” sărbători româneşti, Valentine’s Day, sărbătorită încă de pe vremea geto-dacilor,  clujenii sunt aşteptaţi la un CONCERT FAIN (fără ironie de data asta!)

Celebrele melodii ale trupei Vama Veche se vor auzi LIVE în clubul My Way din Piaţa Unirii, la numărul 21. Acum se numeşte Trupa Veche, dar piesele  „Nu am chef azi”, „Am doar 18 ani” şi multe, multe altele, merită ascultate.

Mai multe detalii, chiar aici: http://calendarevenimente.ro/detalii.php?ev=41430

CONCERT AC/DC LA BUCUREŞTI

Bucuria căilor ferate din România, trenurile spre capitală vor fi pline în 16 mai 2010, tiriştii vor face şi ei de-o supă, căci mulţi vor face pe autostopiştii! DE CE?

Pentru căăăă celebraaaa trupăăăă hard rock AC/DC va susţine un concert extraordinar la Bucureşti, pe 16 mai 2010, în Piaţa Constituţiei!

Pentru „trafic” de bilete, bookmark this page! Kidding 🙂

Peste 20 de ani

Un prieten îmi spunea că la noi, în România, artiştii vin cu o întârziere de 20 de ani, vezi „cazul” Sandra sau Demis Roussos şi exemplele pot continua în neştire. Dar, având în vedere că suntem un popor nostalgic ce trăieşte din amintiri, totul pare ok. A, scuzaţi, a fost Beyonce în România, însă a avut parte de-o sonorizare ca la un bal al bobocilor!!!

O lecţie din Elada acum, alături de Demis Roussos, ce va concerta la Bucureşti în data de 4 decembrie, la Sala Palatului – într-un concert extraordinar de sărbători.

Cu Demis Roussos a fost la suc o vecină de-a mea, ce îşi caută fericirea prin Grecia, de ani de zile. Şi, alături de celebra sa piesă „Goodbye, My Love, Goodbye”, vă invităm să luaţi bilete la concertul artistului grec de la Sala Palatului, căci merită Sărbătorile de Iarnă un astfel de concert, nu-i aşa?