FOTBALUL AUTOHTON ÎN 2013

Iată că suntem la început de an şi veştile dinspre fotbalul românesc nu sunt tocmai bune: multe echipe de tradiţie din campionatul nostru, apărute încă din perioada interbelică, par să spună adio acum primei scene fotbalistice a ţării.

Aşa cum probabil aţi auzit, este vorba de Rapid Bucureşti, de Universitatea Cluj şi chiar Dinamo Bucureşti, ele sunt la ananghie. Din păcate însă, începe să nu ne mai mire faptul că multe „branduri” româneşti încep să nu mai fie ale noastre sau chiar să nu mai fie.

Dacă vorbim despre Cluj, despre echipa de fotbal a Universităţii Cluj, trebuie să spunem că ea s-a înfiinţat în 1919, la doar un an după Marea Unire de la Alba Iulia, ca un simbol al românismului. Şi multă lume a adulat echipa „Şepcilor-roşii”, tocmai datorită acestui aspect: o idee de sport, de fair-play, de mişcare şi de tinereţe. Acum însă, în secolul vitezei „statice”, când toată lumea face sport doar cu privirea, pare că „U” nu mai are loc şi e trist acest lucru.

Dacă ar fi să vorbim de Rapid Bucureşti, această echipă s-a înfiinţat în 1923 şi a fost multă vreme echipa „proletariatului” simplu din Bucureşti şi nu numai, iar celebrul cântec „suntem peste tot acasă, porţile ni se deschid”, a spus mereu un adevăr. La fel ca Universitatea Cluj, Rapiduleţul de sub Podul Grant se zbate în datorii, în incertitudini, în ameninţări cu insolvenţă, în reorganizări judiciare, de parcă o idee s-ar putea reorganiza judiciar.

Să nu credeţi însă că doar aceste două echipe au probleme financiare, căci mai marii fotbalului românesc deja anunţă că au în intenţie să facă doar o primă ligă cu 14 echipe din 18 câte sunt acum, căci datoriile la terţe părţi sunt din ce în ce mai mari. Pe undeva, poate ar fi şi o explicaţie. Într-o lume care s-a schimbat parcă prea mult în ultimii ani, duminicile pe stadion par a ţine de-un tablou vechi, de-o amintire dintr-o carte.

Autor: Aurel Pop

Reclame

„PARADOXUL ROMÂNESC” – ŞI TOTUŞI MOODY’S AR PUTEA SĂ AIBĂ DREPTATE!

În prima parte a lunii octombrie, agenţia de rating Moody’s făcea public un raport în care avertiza că sistemul bancar românesc este expus turbulenţelor din zona euro, putând fi afectat printr-o scădere a cererii pentru exporturi şi o micşorare a investiţiilor străine.

Plecarea Nokia de la Cluj (al doilea mare exportator al României, după Dacia-Renault), dar şi scăderea investiţiilor străine directe în România cu 43,8% pe primele 10 luni ale lui 2011, comparativ cu primele 10 luni din 2010 sunt evenimente care par să confirme materializarea riscurilor menţionate de agenţia de rating.

Şi totuşi, oficialii românii din BNR contrazic concluziile Moody’s, argumentând că agenţia de rating nu înţelege paradoxul românesc „criză economică fără criză financiară”. Consilierul guvernatorului BNR, domnul Adrian Vasilescu explica de exemplu că „Agenţiile de rating s-au fript cu ciorba şi acum suflă şi în iaurt. Urmăresc să nu mai fie surprinse. Moody’s nu înţelege paradoxul românesc – criză economică fără criză financiară. Sau se face că nu înţelege. România este analizată permanent şi de FMI, de Banca Mondială, de Comisia Europeană”. Și nu ar fi prima oară când agenţiile de rating au greşit în privinţa României, cel mai celebru exemplu în acest sens fiind anul 1999, când acestea avertizau că ţara noastră va intra în incapacitate de plăţi. În plus, oficialii români aduc ca argumente în sprijinul lor că deficitele (bugetar şi de cont curent) sunt sub control, aflându-se într-o continuă diminuare.

Dar totuşi, Moody’s ar putea să aibă dreptate.
Economia reală, în ciuda măsurilor ostile luate de guvern la adresa acesteia a reuşit să reziste pe seama creşterii exporturilor (o explicaţie este şi aceea că perioada de criză din restul lumii ne-a favorizat, produsele româneşti, mai ieftine fiind mai căutate). O continuare a agresiunii factorilor guvernamentali asupra economiei reale, prin luarea în continuare a unor măsuri de reducere a consumului (reduceri de personal, tăieri de pensii şi salarii) care să se combine cu o reducere a nivelului exporturilor ar putea să rupă însă fragilul echilibru macroeconomic existent la acest moment.

Paradoxul „criză economică fără criză financiară” menţionat de oficialii BNR ascunde şi el un factor de risc, în sensul că există o ”decuplare” a sectorului financiar de economia reală. Statul are în continuare nevoie de bani, aşa că băncile vor avea cui să împrumute bani, cu dobânzi atractive şi fără riscuri prea mari. Totodată însă, firmele din România nu se bucură de aceeaşi ”generozitate” a băncilor, fapt care a constituit de altfel unul din motivele care au adâncit criza ce a dus la scăderea PIB în 2009, cu aproape 8%, comparativ cu 2008.

Adâncirea crizei economiei reale ar putea să ducă însă şi la o criză a sistemului financiar. Noi disponibilizări înseamnă, pentru bănci, creşterea numărului de rău-platnici şi scăderea preţurilor pe piaţa imobiliară (deci a valorii garanţiilor ipotecare), iar pentru stat, în mod direct, dar şi prin fenomenul reacţiei în lanţ, impozite mai mici încasate (din salarii, din TVA, din profiturile firmelor etc.).

Autor: Gabriel Niţulescu

INAUGURAREA CLUJ ARENA – KITCH-UL COLORAT POLITIC

De câteva zile, toată presa clujeană și nu numai vorbește despre spectacolul de la inaugurarea noului stadion din Cluj. Chiar ziarele de sport (care ocazional sunt și reviste porno) laudă municipalitatea pentru spectacolul grandios pe care îl pregătește, cu concerte Scorpions, Smokie, Andra, Smiley.

Nimeni nu observă că evenimentul de inaugurare a stadionului nu are absolut nicio legătură cu sportul. Prefectul Tișe vorbește de vreo săptămână doar în următorii termeni: bani, concert, spectacol, bani publici, toți clujenii etc. Ce uită domnul Tișe e că stadionul pe care se laudă că l-a făcut nu este o sală de concerte și nici platoul de la Sala Sporturilor. Este stadionul pe care a jucat și va juca Universitatea Cluj. Este templul fotbalului și a sportului clujean. Principalul scop al construcției este organizarea de meciuri de fotbal, având ca organizator FC Universitatea Cluj. Că n-a vrut să pună scaune alb-negru cum ar fi fost normal era de așteptat. Că nu vrea să numească stadionul după numele unui sportiv care a făcut performanță la „U”, așa cum ar fi normal, iar era de așteptat. Doar ne trebuie bani, nu? Adevărul e că noul stadion, denumit oficial CLUJ ARENA (ce prostie, nici măcar nu e în româna) nu se leagă prin absolut nimic de clubul de fotbal pentru care a fost construit și care, prin tradiție, îl deține. Tișe nu vrea să se pună rău cu Paskany și compania. E evident de ce. Dar să ajungi tu să inaugurezi un stadion de fotbal printr-un eveniment gen festivalul berii, este o chestie cel puțin de prost gust. Cred că doar tarabele cu mici și bere vor lipsi din incinta stadionului. Gazonul oricum o să fie stricat pe când va veni Universitatea pe stadion, așa că o pată neagră de cărbuni, pe ici pe colo, nu face mare pagubă.
Oricum ar fi, lumea nu deschide ochii. Da, s-a făcut un stadion nou, frumos, ultramodern, cu becuri și scaune rabatabile și vine Scorpions și o să fie distracție. Dar nimeni nu observă ce umilit este clubul Universitatea prin chestia asta. Ia uitați-vă puțin ce declară domnul Tișe: „Pe data de 11 octombrie va avea loc un eveniment organizat exclusiv de cei de la ”U”, care din câte am înțeles vor să joace un meci amical” . Adică abia la 10 zile după spectacole populiste și politicianiste ajunge și echipa să folosească stadionul. Personal consider asta lipsă de respect față de clujenii suporteri ai lui ”U”. Îmi pare rău că s-a ajuns aici, însă ceea ce se întâmplă e bătaie de joc. Ar trebui ca oficialii de la „U” să răspundă cumva, chiar cu riscul să nu mai fie lăsați să joace pe noul stadion . Eu, ca suporter, mă simt jignit.
Cei de la CFR și-au revendicat deja dreptul de a juca pe noul stadion. Nu mare o să fie mirarea dacă o să se mute cu totul pe el. O blasfemie mai mare de atât nici nu se poate: o echipă cu un stadion mare și modern, care nu adună spectatori nici cât FC Poplaca, să vină să forjeze stadionul lui ”U” doar pentru că, zic ei, au dreptul.
Eu unul refuz să fiu prezent la concerte și la țigănelile care vor avea loc. Am să merg să văd echipa de fotbal a Clujului, întoarsă în orașul natal dar nu și în casa natală. Pentru mine noul stadion nu mai poate fi numit acasă!

SĂPTĂMÂNA CONSULTANŢEI LA CLUJ – PARTEA A II-A

A lucra într-o companie internaţională este o realizare importantă pentru o persoană abia iesită de pe băncile facultăţii, dar înaintea acceptării unui astfel de post trebuie să-şi facă fiecare o analiză pro-contra

… şi să aleagă acest drum doar dacă sunt hotărâţi să renunţe la viaţa socială activă şi alte activităţi, deoarece în primii 1-2 ani nu le mai rămâne timp pentru altceva. Bineînţeles că acest efort va fi răsplătit peste un timp cu o poziţie confortabilă obţinută la o vârstă fragedă, luând în considerare că majoritatea oamenilor muncesc mulţi ani pentru a ajunge la acelaşi nivel.

În ultima vreme au apărut şi în România programe pentru sprijinirea studenţilor, a viitorilor antreprenori, a şomerilor sau a celor care doresc să se reorienteze în carieră şi multe alte programe de susţinere a populaţiei.

Partea bună este că ele există, că pot fi accesate uşor şi există această dorinţă a guvernării sau a altor organizaţii de a sprijini populaţia să obţină un trai mai bun, acest tip de programe fiind foarte populare în ţările mai dezvoltate.

Din păcate, populaţia nu este suficient de bine informată cu privire la existenţa acestor programe, sau, mai rău, nu este interesată.

Tot ceea ce se poate face este o publicitate mai bună şi o încurajare a populaţiei să participe la astfel de evenimente, deoarece în acele câteva ore pe care şi le petrece persoana acolo pot apărea oportunităţi sau idei la care nici nu se aştepta.

Important este să fim prezenţi!

Autor: Aurel Pop

SĂPTĂMÂNA CONSULTANŢEI LA CLUJ

În perioada 7 – 12 martie s-a desfăşurat la Cluj evenimentul „Consulting Week”, organizat de Theory & Practice Consult, eveniment care a oferit studenţilor şansa de a afla mai multe despre 4 companii internaţionale de audit şi consultanţă.

Totul a fost organizat de către organizaţia Theory & Practice Consult, singura organizaţie studenţească de consultanţă din Cluj şi a avut loc la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor.

Iniţiativa organizaţiei a fost aceea de a ajuta studenţii din an terminal sau masteranzi să cunoască mediul unei companii multinaţionale de audit şi consultanţă, în ideea că în această perioadă studenţii au nevoie de informaţii cât mai complete despre domeniile în care doresc să îşi clădească o carieră. La eveniment au participat companiile Deloitte, PricewaterhouseCoopers, Ernst & Young şi Horvath & Partners, fiecare susţinând câte o întâlnire de prezentare a companiei şi încercând să atragă studenţii către o carieră în domeniul auditului şi consultanţei.

Discutând cu o persoană care a participat la acest eveniment am aflat că politica acestor companii este aceea de a angaja studenţi în ideea că vor investi în ei prin traininguri şi îşi vor forma angajatul din start după standardele proprii. Această abordare este una extrem de eficientă deoarece un student încă nu are format un stil de lucru, o experienţă profesională şi nici pretenţii prea mari, ceea ce permite companiilor să obţină un angajat „crescut în ograda proprie” şi astfel problemele care apar între angajat şi companie din punctul de vedere al modului diferit de lucru se reduc considerabil.

Problema principală este aceea că fiecare companie şi-a prezentat activitatea ca fiind una „nu foarte uşoară”, dar plină de satisfacţii profesionale şi astfel foarte mulţi studenţi dintre cei care au fost prezenţi visează să lucreze într-o astfel de companie ca şi cum visează ursul la miere, formându-şi o imagine puţin prea „roz” despre acest mediu.

Din păcate prea puţini dintre aceia care sunt hotărâţi să meargă pe acest drum au alături o persoană capabilă să le ofere sfaturi în această preoblemă, o persoană care face parte din acest mediu şi care le poate spune obiectiv care sunt avantajele şi dezavantajele de a fi angajatul unei astfel de companii. Bineînţeles că toate trainingurile care li se oferă şi diplomele obţinute sunt realizări destul de importante pentru că le vor folosi şi în cazul în care hotărăsc să nu mai facă parte din companie, la fel şi experienţa profesională şi abilităţile acumulate pe parcurs, dar nimeni nu le spune că se munceste într-un ritm extrem de solicitant, mai ales în primii ani. Nu puţine au fost situaţiile în care studenţii angajaţi la una din companiile acestea nu au rezistat ritmului de lucru sau au făcut eforturi foarte mari pentru a rămâne în companie, în sensul că au fost puşi în situaţia de a munci 12 ore pe zi, deoarece orice proiect are un deadline.

Autor: Aurel Pop

ROMÂNIA MEDIEVALĂ CA BRAND DE ȚARĂ (II)

Scriam săptămâna trecută propunând România Medievală ca brand de țară. Spuneam atunci că un prim argument este faptul că o sumedenie de festivaluri cu teme medievale se organizează deja în mai multe orașe din Transilvania și toate au succes.

Apoi, demonstram că a centra imagina țării pe aceste evenimente nu costă mult: ele necesită investiții mici și au deja suportul unor companii/asociații private.

Programele acestor evenimente denotă o bună cunoaștere a realităților medievale și oferă spectatorului lupte cavalerești, parade a veșmintelor epocii, triluri ale menestreilor, spectacole de trubaduri și teatre ambulante, coruri de muzică bisericească sau demonstrații ale meșterilor populari. Într-o regie bine pusă la Punct, Festivalul Medieval al Sighișoarei, Sibiului și Mediașului sunt adevărate spectacole de 2-3 zile pentru ochiul turistului rătăcit prin Transilvania secolului 21 sau pentru analiza cunoscătorilor.

Un alt argument, considerăm noi, este faptul că în Ardeal au reapărut de câțiva ani unele bresle ale meseriașilor și noi ordine cavalerești ale unor tineri plini de energie, cu forță creatoare heraldico-vestimentară și cu dragoste pentru cultivarea valorilor cavalerești. Acești cavaleri moderni sunt pricepuți într-ale armelor (unii și-au dezvoltat momente de luptă ca adevărați cascadori) pun mult suflet și energie în ceea ce fac și se află întotdeauna printre organizatorii evenimentelor. Cavalerii Lup din Mureș, Cavalerii Ordinului Gladius Dei, Ordinul Cavalerilor Argotica, Ordinul Dragonilor de Transilvania, Garda de Bistriţa, Ordinul Cavalerilor Cerb, Ordinul Csabafiak, Ordinul Cavalerilor Cetăţilor Bârsei, Ordinul Cavalerilor Basarabi şi Ordinul Cavalerilor Muşatini sunt doar câteva dintre aceste bresle cavalerești ce merită respectul cunoscătorilor.

Am lăsat la final un alt argument hotărâtor pentru propulsarea conceptului de Românie Medievală ca brand de țară. Aceste festivaluri sunt profitabile pentru comercianții care vând te miri ce în piețele orașelor fanion ale Transilvaniei. Lăsând la o parte kitchurile care abundau pe la mijlocul anilor ~90 și care se mai văd și azi, în cadrul festivalurilor se vând obiecte artizanale ale meșteșugarilor, cojoace, obiecte de olărit, icoane și picturi cu diverse teme, dar și gablonțuri și nelipsitele alimente. Festivalurile reprezintă o provocare pentru artiștii bunului gust care își găsesc din ce în ce mai mult locul printre vânzătorii ambulanți, firme private care fac bani buni în timpul festivalurilor medievale. Artiști plastici din Brașov, Sighișoara, Sibiu, Cluj, Târgu Mureș și Harghita așteaptă cu interes aceste evenimente pentru a-și expune produse de calitate și care ilustrează caracterul multicultural al Transilvaniei.

Conchidem prin a reaminti că autoritățile centrale trebuie să sprijine aceste eforturi printr-o campanie atât în interiorul cât și în exteriorul țării. Strategia evenimențială pentru susținerea conceptului România Medievală presupune stabilirea unor obiective clare și promovarea lor cu minim 2-3 ani înainte. De exemplu organizarea unui Turnir al Cetăților Transilvane sunt sigur că ar atrage ușor 200.000 de turiști europeni care ar participa trup și suflet la o atare sărbătoare.

Mihai Mătieș