CONFESIUNILE UNUI ORGANIZATOR DE EVENIMENTE

Organizez evenimente de trei ani şi jumătate şi nu o să mă satur niciodată. Am organizat târguri de joburi, congrese naţionale, evenimente interne, evenimente de business şi am colecţionat multe ecusoane.

Majoritatea oamenilor văd la un eveniment doar suprafaţa, vârful icebergului şi pentru ei totul durează o zi, două, maximum trei.

Mie tot timpul mi-a plăcut să aflu ce se întâmplă în culise, să cunosc detaliile înaintea tuturor, să plănuiesc etapele unui eveniment şi să-l văd cum creşte de la ideea de început până la final. Pe scurt, mi-am dorit să devin organizator de evenimente.

Este una dintre cele mai stresante joburi din lume, ştiu asta, dar mi se pare că şi satisfacţiile sunt pe măsură. Faptul că ai reuşit să aduni la un loc 400 de oameni într-o sală şi că ei şi-au dedicat timpul evenimentului tău, că îi auzi râzând şi aplaudând, îmi dau un sentiment extraordinar.

Ce-mi place mie cel mai mult la partea de organizare? Îmi place atmosfera dis de dimineaţă, când abia se crapă de ziuă şi o iau din loc pentru a ajunge la locaţie, înainte ca participanţii să se fi trezit; clinchetul veselei în hoteluri când personalul şi el, odată cu mine, s-a trezit ca să se asigure că totul va străluci pentru ei, ultimele pregătiri înainte de eveniment când inima deja începe să se agite de emoţii cu gândul că „Ăsta e momentul. Ai o singură şansă de a face treabă bună şi trebuie să dai totul din tine.”

Frumoasă este şi perioada care precedă ziua cea mare, partea de pregătire a tuturor detaliilor, momentul în care se iau toate deciziile şi totul este pus la punct: materiale de promovare, ecusoane, culori şi forme, încheiat parteneriate media, alergat după sponsori, investigat cele mai bune locaţii, căutat cadouri, şedinţe şi întâlniri, bugetul, invitaţii, mâncarea, muzica, durata evenimentului, pe scurt mii şi mii de decizii.

Decizii care trebuie luate repede, trebuie să fie cele bune şi cele mai eficiente. “Un bun organizator trebuie să fie cel mai sigur om de pe pământ”, aşa spune Stephan Schaefer-Mehdi, organizator de evenimente. Nu pare aşa de uşor, nu?

Este însă trist că toate aceste informaţii despre organizarea unui eveniment rămân necunoscute mereu participanţilor. Nu spun că trebuie dezvăluite toate mişcările sau secretele din culise, însă nu de puţine ori un eveniment este criticat, comentat, neapreciat pentru un singur aspect negativ sau mai puţin plăcut, în timp ce imaginea de ansamblu este ignorată.

Ce am învăţat eu din proprie experienţă este că pentru ca un eveniment să iasă perfect este nevoie de foarte multă muncă, o echipă dedicată care să lucreze în spate, ore întregi de şedinţe pentru a stabili toate detaliile, efort fizic şi psihic, multă rezistenţă, capacitate de analiză, creativitate, experienţă, capacitate decizională mare, atenţie la detalii şi nu în ultimul rând pasiune.

Nu în ultimul rând aş dori să ridic acest domeniu la rang de artă, secundară dacă doriţi, pentru că într-adevăr combină dramaturgia şi scenografia cu muzica, pregătirile aferente, durata acestora, toate creând un spectacol live şi care nu este de două ori la fel.

Voi ce părere aveţi? Poate fi considerată organizarea evenimentelor o artă?

Autor: Cristina Mehedinţeanu

Publicitate

BUGETĂREALĂ PE CULTURĂ

Şi ca să meargă lucrurile bine guvernanţii învaţă şi ne învaţă să bugetăm. Însă pentru a ne încadra în trend, ce-ar fi să ne alocăm anul acesta şi un buget care să ne permită să vedem şi alte spectacole decât cele politice.

Chiar dacă primele au accesul liber şi sunt sponsorizate din buzunarele noastre, spectacolele adevărate se organizează rar şi ne solicită bilet de intrare. Aşa că n-ar strica să vă includeţi în bugetul personal şi marile concerte care vor avea loc anul ăsta, că despre ele este vorba.

Ar fi mare păcat să pierdeţi concertul Roxette şi Bon Jovi că în acea lună guvernul a mai tăiat din salarii sau angajatorul s-a gândit că salariul dumeavoastră nu mai e o prioritate, aşa că-l mai întârzie cu o lună.

Mai zic astea tocmai pentru că în 2011 nu prea se înghesuie mari nume să urce pe vreo scenă ancorată pe pământul românesc, însă cele care vin, aşa cum e şi de aşteptat, nu se lasă prea ieftin ascultate şi văzute.

Aşa că dacă aveţi răbdare să treacă iarna cu tradiţionalele spectacole ale balerinilor ruşi, ucraineni sau alte “stele” care se vor perinda pe scena Sălii Palatului, aveţi ocazia să vedeţi trupa suedeză Roxette care va concerta pentru prima dată la Bucureşti.

Concertul va avea loc pe 30 mai la complexul Zone Arena, iar biletele sunt în vânzare încă din luna noiembrie. O lună mai târziu, mai exact pe 10 iulie 2011 este aşteptată la Bucureşti şi trupa americană Bon Jovi. Concertul face parte din turneul “The Circle Tour” şi va avea loc în Piaţa Constituţiei.

Şi după cum se vede de la înălţimea lunii ianuarie, se pare că nu se mai anunţă vreun alt concert mare anul acesta. Nu ştiu dacă e din cauza faptului că oferta de concerte a lui 2010 a fost mai mult decât bogată sau că se aşteaptă terminarea Stadionului Naţional, cert e că am intrat într-un an sărac nu numai în resurse financiare ci şi evenimente culturale.

Sper să mă înşel, să mă audă cine trebuie.

Autor: Victoria Donos