BĂSESCU, AURUL ŞI ”BĂIEŢII DEŞTEPŢI” DIN MINERIT (II)

Reluăm demonstraţia noastră începută în această săptămână, referitor la faptul că România va pierde mai mult decât va câştiga din contractul cu Gabriel Resources pentru Roşia Montană…

Prețul aurului este azi la $1800/uncie, iar cel al argintului la circa $40/uncie. Valoarea de piață a producției – pe care Roșia Montană Gold Corporation estimează că o va vinde – este azi de $15,5 miliarde. Diferența de $7 miliarde merge în creșterea profitului, în condițiile în care doar anumite cheltuieli care sunt direct legate la nivelul valorii metalului extras cresc în același ritm (de ex. taxele precum TVA, redevențe), pe când alte cheltuieli precum salarile sau echipamentele folosite în exploatare nu înregistrează creșteri.

Astfel, cum RMGC nu ne oferă destule date pentru a putea separa acele cheltuieli fixe de cele care cresc odată cu creșterea prețului metalelor putem estima că la o dublare a valorii producției în urma creșterii prețului de piață, profitul net crește cu doar 1,5 ori ca procent din valoare totală a producției.

Așadar, la un profit net al RMGC de $5,89 miliarde, dividendele nete încasate de Gabriel Resources ar fi de $3,98 miliarde (în loc de $1,3 miliarde cât aveam anterior), iar cele încasate de statul român ar fi de $0,954 miliarde. Cum BNR este cumpărătorul a 100t aur, pentru care ar achita $5,89 miliarde, aceasta va achita în fapt, $1,45 miliarde din dividentele nete pe care le primește Gabriel Resources și $355 milioane din dividendele nete pe care le primește statul român ca acționar în RMGC.

În concluzie statul român prin BNR achită $1,45 miliarde și primește prin Ministerul de Finanțe $599 milioane, adică în mod efectiv plătește către RMGC circa $851 milioane (față de $311 milioane, cât plătea anterior).

Ca urmare, creșterea prețului aurului și argintului nu avantajează statul român, deoarece el este nu numai în postura de acționar, ci și în aceea de cumpărător. Dacă statul ar fi exploatat aurul de la Roșia Montană fără a fi apelat la RMGC, făcând aceleași investiții și având aceleași cheltuieli și randamente de producție, el ar fi putut obține același profit net de $1,17 miliarde (1,9 miliarde profit net din care scădem profitul net care ar fi rezultat din vânzarea aurului către BNR, adică $0,732 miliarde corespunzând la 38,5% din cifra de afaceri, calcule făcute având în vedere prețul de $900 pe uncia de aur și $12,5 pe uncia de argint) și un plus în rezerva de aur de 100t.

Deci, România își vinde resursele de aur și argint din Roșia cu o pierdere netă de $311 milioane, când ar fi putut obține $1,17 miliarde profit! La prețurile actuale ale aurului și argintului, pierderea este însă de $851 milioane, în loc de un profit net de $5,89 miliarde!

În plus, dacă avem în vedere că prețul actual al aurului ar putea fi la un maxim istoric (în urmă cu 10 ani o uncie de aur era 250-310 dolari) și că acest preț ar putea ajunge în câțiva ani la $900 per uncie, atunci statul român ar mai înregistra și o pierdere din diferența de curs a prețului aurului, circa $3 miliarde. Demararea acestui proiect cu RMGC azi ar aduce o pierdere pentru România de circa $10 miliarde ($5,89 miliarde + $0,851 miliarde + $3 miliarde).

Autor: Gabriel Niţulescu

Publicitate

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s