PROCURORI PENALI

Autoritățile statului român privesc impasibile cum flagelul etnobotanicelor produce victime, deși au posibilitatea să intervină.

Acum câteva zile, una din știrile TV arăta că un tânăr din București a fost găsit mort ca urmare a consumului de etnobotanice. Este unul din zecile de tineri care au căzut victime consumului de etnobotanice. Iar în acest timp autoritățile se declară neputincioase pentru că, spun acestea, nu există legislație pentru a închide respectivele magazine, deoarece chiar dacă interzic zeci de substanțe care apar sub numele de etnobotanice, vânzătorii se repliază rapid și schimbă amestecurile, astfel că noile combinații devin legale. Și astfel, ascunzându-se în spatele motivației legate de inexistența legislației, autoritățile statului român privesc impasibile cum acest flagel letal se extinde.

Motivația legată de lipsa legislației este una falsă, în condițiile în care avem înregistrate decese în urma consumului de etnobotanice, pentru că fapta vânzării de etnobotanice ar putea fi încadrată din punct de vedere penal fie ca omor calificat, prin otrăvire (art. 175 alin. 1 lit. b și/sau e Cod penal), pedeapsa fiind de la 15 la 25 de ani, fie ca infracțiune de ”determinarea sau înlesnirea sinuciderii” (art. 179 Cod penal) pedeapsa fiind de la 2 la 10 ani. Prin urmare, ar fi de ajuns ca procurorii, aplicând unul din cele două articole din Codul penal, să se autosesizeze din oficiu și să cerceteze de unde au fost procurate etnobotanicele care au condus la decesul acelor tineri. Iar faptul că reprezentanții Ministerului Public nu se autosesizează este de asemenea un fapt de natură penală, putând fi încadrat la abuz în serviciu sau la neglijență în serviciu.

În plus, atât Parlamentul, cât și Guvernul (care în ultimul timp nu a pregetat a recurge la asumarea răspunderii asupra unor legi) ar putea să aducă o îmbunătățire articolului 313 din Codul penal, pentru a incrimina în mod direct vânzarea de etnobotanice, fără a mai fi nevoie de liste care trebuie actualizate aproape zilnic. Astfel, prepararea de alimente sau băuturi vătămătoare sănătății, expunerea lor spre vânzare sau vânzarea acestora este de asemenea pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacă aceste fapte au condus la moartea unor persoane pedeapsa este de la 7 la 20 de ani (art. 313 Cod penal). În cazul acestui ultim articol pentru a fi eficient ar fi nevoie doar de introducerea în cuprinsul său a doar trei cuvinte în plus. Astfel, în loc de ”Prepararea de alimente ori băuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătății (…)” ar fi de ajuns să punem fraza ”Prepararea de alimente, băuturi sau alte substanțe destinate consumului uman falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătății (…).” Ar fi astfel nevoie de șase cuvinte în plus în respectivul text de lege pentru a incrimina în mod direct vânzarea de etnobotanice, în condițiile în care, la acest moment, vânzarea de alimente sau băuturi vătămătoare sănătății este incriminată de Codul penal. Faptul că aceste instituții ale statului nu o fac este un fapt voit sau e vorba doar de incompetență.

Gabriel Nițulescu

PIRAŢII DIN CARAIBE – JACK SPARROW

Jack Sparrow pare stereotipul piratului ce-l cunoaştem din copilărie: aventurier, neîndemânatic, rebel, hoţ, visător, iubitor de băutură şi de femei, haios, dar avem să aflăm că poate fi şi altfel …

Jack Sparrow este un personaj bine conturat, capabil să ia pericolul peste picior şi totodată să scape basma curată din orice situaţie. Este surprinzător de inteligent şi spontan atunci când trebuie să acţioneze repede şi discret pentru a se strecura dintr-o situaţie ce-i poate fi mortală. Însă, ceea ce cu siguranţă îl defineşte cel mai bine, este al său nelipsit umor şi sarcasm ce completează perfect povestea vieţii piratului neîndemânatic.

Ar putea părea că pentru el acea lume reprezintă un joc, asta până când viaţa lui sau a femeii pe care o iubeşte îi este pusă în pericol, dar ultima parte a serii arată că iubirea rămâne încă un sentiment de care amarnic se fereşte. Fuge de ceea ce consideră că l-ar face mai vulnerabil, fiindu-i teamă să se despartă de viaţa liberă pe care-o avea.

Cu siguranţă, în aceste 4 filme din seria Piraţii din Caraibe am fost martorii unei maturizări a personajului. Deşi el pare cel mai aerian datorită caracterului visător şi a felului în care răspunde provocărilor, ne va uimi cât de rapidă este reacţia sa când se confruntă cu probleme neaşteptate.

Spre deosebire de alţi piraţi căpitani, ceva deosebit de călduros găsim în inima lui Jack: compasiunea. Chiar dacă uneori poate fi egoist şi încăpăţânat, am remarcat legătura ce s-a format între el şi membrii echipajului, fapt ce îl face mai prietenos şi mai puţin de temut decât legendele rele ale mării, cum ar fi Blackbeard sau Căpitanul Barbossa. Acest fapt poate fi mai bine evidenţiat când a fost blocat în Lumea de Dincolo. Da, a fost salvat în mare măsură pentru că aveau nevoie de el, dar unii au recunoscut că ciudatul personaj chiar le lipsea.

Pentru unii Sparrow este considerat o glumă, o parodie a genului şi o ţintă uşor de doborât. Mulţi dintre cei care l-au subestimat au fost mai apoi mâniaţi de faptul că s-au lăsat purtaţi de acea alură de incompetent ce o purta Jack cu mândrie.

Este un personaj caraghios, care are întotdeauna la îndemână o replică pregătită să-l scoată din momentele în care se doreşte invizibil. Şi cumva reuşeşte şi acest lucru. Să sperăm că nu va reuşi să se facă nevăzut şi din inimile noastre!

Octavian Radu