CONCERTUL NR. 5 „IMPERIAL” DE BEETHOVEN LA SALA RADIO

Vineri, 18 februarie 2011, vă invităm la Sala Radio de la ora 19:00 pentru un concert extraordinar, unde veţi audia celebrul concert pentru pian nr. 5 „Imperialul” de Beethoven şi Simfonia nr. 1 de Gustav Mahler. Vă invităm aşadar la o mică incursiune în creaţia monumentală a lui Beethoven.

Ludwig van Beethoven (n. 16 decembrie 1770, Bonn – d. 26 martie 1827, Viena) a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Beethoven este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii. El a lăsat posterității opere nemuritoare, printre care:

* 9 simfonii (a 3-a Eroica, a 5-a a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Oda bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene)
* 5 concerte pentru pian și orchestră (remarcabile al 4-lea și al 5-lea Imperialul)
* Un concert pentru vioară și orchestră
* Missa solemnis
* 32 Sonate pentru pian (printre care a 8-a Patetica, a 14-a Sonata Lunii, a 23-a Appassionata)
* Sonate pentru vioară și pian (mai cunoscută Sonata Kreutzer)
* 16 cvartete pentru coarde
* Opera Fidelio

CREAŢIA MUZICALĂ A LUI BEETHOVEN

Creaţia muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradițional ca o punte între Clasicism și Romantism și se poate împărți în trei perioade:

* Prima perioadă (1790-1802), cuprinzând compozițiile din tinerețe de la Bonn și primii ani în Viena, reprezintă continuarea stilului lui Haydn și Mozart, și desăvârșesc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu îl constituie cvartetul de coarde în La major op. 18, foarte apropiat de compozițiile similare ale lui Mozart.

* A doua perioadă (1807-1812), așa zisul „ciclu eroic”, cuprinde compoziții ca simfonia a III-a (Eroica), concertele pentru pian și orchestră nr. 4 și 5 (Imperialul), sonata pentru pian Appassionata. În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor, contrastele dramatice și noutățile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii săi. Este supranumit „Titanicul de la Bonn”.

* A treia perioadă se profilează din anul 1813. Compozițiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezintă cu o proprie și puternică individualitate, eliberate de convențiile tradiționale. În muzica instrumentală introduce recitative și arii, în fugi, variațiuni și elemente lirice, mereu în căutare de noi moduri de expresie. Cele două opere importante din această ultimă perioadă, Simfonia a 9-a și Missa solemnis, se depărtează complet de genul tradițional: astfel în finalul simfoniei se introduce o partitură pentru soliști vocali și cor, în timp ce Missa solemnis iese din tiparele messelor liturgice, devenind o confruntare subiectivă cu divinitatea.

Importanța lui Beethoven în muzică este semnificativă și din perspectiva transformării rolului compozitorului în societate. De la compozitorul medieval, artizan dependent (și de cele mai multe ori umil) aflat în serviciul Bisericii sau al aristocrației, compozitorul devine, odată cu prezența lui Beethoven, un artist care creează dintr-o necesitate interioară și nu la comandă.

Beethoven este revoluționarul întemeietor al unei noi generații de muzicieni și a unei alte atitudinii față de creațiile compozitorilor.

Autor: Octavian Radu

VALENTINE’S DAY – LEGENDA SFÂNTULUI VALENTIN

Îndrăgostiţii din toată lumea sărbătoresc în data de 14 februarie 2011 „Valentine’s Day – Ziua Îndrăgostiţilor”. Această sărbătoare poartă denumirea Sfântului Valentin, preot în Roma secolului al III-lea, în timpul domniei împăratului Claudius al II-lea.

În Roma secolului al III-lea era împărat Claudius Gothicus al II-lea, cunoscut şi sub denumirea de Claudius cel Crud. Lângă palatul său exista un frumos templu în care era preot Valentin. Romanii îl iubeau foarte mult şi mergeau la templu numai pentru a-i asculta predicile. În faţa altarului, în care ardea veşnic un foc, înghenuncheau ca să-i primească binecuvântarea. Săraci sau bogaţi, deştepţi sau ignoranţi, tineri sau bătrâni, nobili sau oameni din popor toţi veneau în număr mare la Valentin.

În imperiul Roman războaiele erau un lucru obişnuit, iar Claudius îşi chema supuşii să participe la război în fiecare an, pentru că luptele nu încetau niciodată. Mulţi dintre romani nu mai aveau nici o dorinţă de a mai merge la o bătălie care se transformase de mult într-o luptă pentru subjugarea altor popoare. Bărbaţii căsătoriţi nu mai doreau să-şi părăsească familiile şi fermele în care îşi duceau viaţa liniştită. Tinerii nu doreau să-şi lase singure iubitele nici măcar pentru o zi.

Din această cauză, numărul celor înrolaţi în armata împăratului scădea cu fiecare zi care trecea. Claudius a devenit foarte furios, şi drept consecinţă a ordonat ca nici o căsătorie să nu mai fie celebrată şi toate logodnele să fie imediat anulate. În aceste condiţii mulţi romani au plecat la război plini de deznădejde, pentru că îşi părăseau tot ceea ce le era mai drag. Legenda spune că o mare parte dintre ei nu au mai suportat durerea şi au murit.

Preotul Valentin a fost foarte întristat de ordinul împăratului, considerând că nici un om nu are dreptul, nici măcar Claudius, să interzică căsătoriile. Aşa că, atunci când un cuplu de îndrăgostiţi a venit la altarul său, Valentin a decis să-i cunune în secret. Vestea s-a dus în toată Roma, şi în curând nenumărate perechi de tineri au venit la templu pentru a se căsători în secret. Preotul era prietenul şi confidentul tuturor îndrăgostiţilor din districtul Romei.

Dar astfel de secrete nu pot fi ţinute mult timp. Asa că nu a trecut multă vreme şi Claudius cel Crud a aflat despre ceea ce se întâmplă şi plin de furie şi de mânie a poruncit soldaţilor să-l azvârle în închisoare pe Valentin. Considera că astfel nici o altă persoană din imperiul său nu va mai îndrăzni să-i nesocotească ordinele.

Valentin a fost târât din templu de către soldaţii împăratului, de lângă perechile care aşteptau să fie căsătorite, şi dus la puşcărie. În zadar l-au însoţit toţi prietenii săi. Furiei împăratului nu putea nimeni să-i facă faţă, cu atât mai mult să-i înduplece inima de piatră. În temniţă, Valentin s-a ofilit asemenea unei flori, care nu poate rezista mult timp fără lumină. Departe de ceea ce era cel mai important pentru el în viaţă, Valentin în cele din urmă a murit.

Prietenii săi devotaţi l-au îngropat în biserica Sfântului Praxedes. Acest loc există în Roma şi în zilele noastre. Toate s-au întâmplat în anul 269, pe data de 14 februarie.

SUGRUMAREA CLIENȚILOR AFECTEAZĂ STABILITATEA FINANCIARĂ

”IMM-urile au fost cele mai afectate de criza financiară și apoi de criza economică”. Afirmația a fost făcută de Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în cadrul seminarului ”Cafeneaua de afaceri – România încotro? SOS-IMM-urile!”.

Seminarul a fost organizat de Mastermind Communications și Oxygen Servicii și a reprezentat a doua ediție din ciclul ”România Încotro?”.

Iar dacă, domnul Iărescu, ne arată că IMM-urile au fost afectate în primul rând de criza financiară, de acest lucru, băncile comerciale care activează în România, nu sunt străine. Pentru că, băncile au uitat – uneori sau în anumite momente – că IMM-urile reprezintă un partener, care ar trebui, ajutat în situațiile de criză și nu ”sugrumat”, atunci când condițiile macoeconomice generale încep să se deterioreze. Este chiar ceea ce ne spunea guvernatorul BNR în cadrul evenimentului amintit: ”Dacă o bancă se luptă să-și recupereze banii de la un client și îl sugrumă, aceasta nu e stabilitate financiară, ci poate fi cel mult stabilitatea băncii”. ”Omorându-și” însă o parte din clienții care au început să aibă sau să pară a avea probleme într-un mediu macroeconomic turbulent, băncile care au optat pentru un astfel de comportament în relația cu clienții lor nu au făcut decât să accetueze criza care se prefigura. Și astfel, micul ”bulgăre de zăpadă” a devenit în curând un ”bulgăre” amenințător pentru întreaga economie, pentru că cei care, părăsiți de bancă, au început să aibă probleme cu plățile, au atras în horă și alte firme cu care se aflau în relații de afaceri, firme care inițial nu ar fi trebuit să aibă niciun fel de probleme. O arată chiar datele Băncii Naționale, din ultimul Raport asupra stabilității financiare, editat de BNR, care ne spune următoarele: ”Capacitatea firmelor de a-și menține fluxurile de numerar s-a redus simțitor… Cauzele principale ale acestei evoluții nefavorabile sunt scăderea accesului la liniile de finanțare oferite de bănci și diminuarea profitabilității… IMM-urile și-au redus fluxurile de numerar direcționate către investiții (acestea aproape s-au înjumătățit…) în principal pe fondul diminuării accesului la finanțare pe termen lung și al scăderii profiturilor… ”.

Soluția pentru a contracara acest blocaj pornit din neîncrederea băncilor în proprii clienți (în urma necunoașterii activității acestora) este oferită chiar de către Guvernator: ”Băncile comerciale trebuie să-și actualizeze strategiile și planurile de afaceri și să acorde mai multă importanță IMM-urilor”.

Conchizând ne raliem și noi părerii emise de Guvernatorul Isărescu pentru că efectele politicilor bancare asupra IMM-urilor sunt de fapt efectele asupra celor care produc în jur de 70% din PIB-ul României, iar aceste unități de mărime nu pot fi trecute cu vederea.