DE CE ANUL ÎNCEPE ÎN FEBRUARIE SAU ÎN MARTIE

Începutul de an ca şi orice început de săptămână ar trebui să fie un start pentru noi proiecte şi realizări. Zic că ar trebui, fiindcă scoase din teorie lucrurile nu mai stau la fel ca în cărţi.

Câţi dintre dumneavoastră nu şi-au propus ca de la 1 ianuarie să realizeze ceea ce n-au făcut în anul anterior sau chiar toată viaţa. Ei şi visând noi aşa ne trezeam că trece luna ianuarie, iar realizările se lasă aşteptate. Tocmai de aceea luna ianuarie este moartă pentru majoritatea domeniilor de activitate, exceptând cazurile în care oamenii şi-au suflecat mânecile dinainte ca Moş Crăciun să-şi facă simţită prezenţa. Şi ca să nu dăm vina doar pe visare, voi încerca în rândurile de mai joi să găsesc câteva motive pentru care luna ianuarie e o lună moartă.

În primul rând românul suferă de o amorţeală post-vacanţă. Aşa că în primele două săptămâni majoritatea angajaţilor reveniţi din concedii se readaptează cu aerul din birou, timp în care se aşează sarmalele şi fripturile mâncate de Crăciun şi Revelion. Şi dacă se mai întâmplă să fie şi zăpadă afară, aceştia-şi împărtăşesc cu nostalgie păţaniile din vacanţă.

Şi dacă printr-un accident nefericit se întâmplă se găseşti pe cineva dornic să se apuce de treabă să ştiţi că nici aceştia n-au cum să facă ceva, fiindcă sau depind de primii sau nu s-au stabilit încă bugetele ca să poată face ceva. Astfel, din lipsă de bani, că doar în luna ianuarie bugetele sunt pe ordinea de zi, ne aşezăm în prag şi aşteptăm să vină februarie. Şi dacă mediul privat distribuie banii, nici guvernanţii nu stau cu mâinile-n sân. Tocmai din cauză că la început de an aceştia vin cu idei proaspete care trebuie adoptate, mediul privat şi întreaga societate stau cu ochii pe ei. Astfel că stăm în ianuarie şi din cauza incertitudinii legislative şi a nehotărârii forurilor executive.

O soluţie la expectativele astea interminabile ar fi ca, având în vedere că în luna ianuarie nu se întâmplă mai nimic, să înceapă anul din februarie, sau de ce nu de la 1 martie, că doar sub razele leneşe ale soarelui începe şi dezgheţul, vine primăvara, creşte verdele crud.

O altă variantă, de data asta câştigătoare, ar fi să ne apucăm de lucru în mod consecvent, în fiecare zi, iar atunci când ne propunem ceva, cu excepţia planurilor de lungă durată, să începem schimbarea din exact momentul în care am hotărât-o. Adică, de exemplu, invariabila frază ”am decis să mă las de fumat”, ”mă apuc de cura de slăbit”, ”mă duc la sală” …din 1 ianuarie, de la anul… de luni… când de fapt trebuie să se întâmple din exact momentul deciziei şi să existe tăria continuităţii. Dacă nu creăm un sens al urgenţei pentru a implementa schimbarea nu vom reuşi niciodată să facem ceea ce ne-am propus.

Autor: Victoria Donos

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s