SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI – PARTEA A II-A: CRĂCIUNUL ÎN TRADIŢIA ROMÂNEASCĂ

În această a doua parte a expunerii noastre vom discuta despre Sărbătoarea Crăciunului în tradiţia românească, referindu-ne la legendele populare privitoare la originea termenului Crăciun şi la colindele româneşti.

LEGENDE POPULARE PRIVITOARE LA ORIGINEA TERMENULUI CRĂCIUN

În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naşte. Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun şi Crăciunoaie, însă nici aceştia nu o primesc, spre a nu le spurca locul prin naşterea unui prunc zămislit din greşeală.

Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia, auzind-o, şi ştiind ce înseamnă o naştere de copil, i s-a făcut milă de dânsa şi s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moaşă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat babei mâinile; apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă.

Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, şi l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moaşele au mâini binecuvântate. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.

Crăciun revine acasă şi văzând această minune şi aflând că în grajdul său S-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel „primul creştin”. Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi şi-a împărţit întreaga avere copiilor săraci şi de atunci, în fiecare an, în Ajunul Naşterii Domnului, Moş Crăciun vine cu sania trasă de reni, intră pe horn şi ne pune sub brad cadourile mult aşteptate.

COLINDELE TRADIŢIONALE ROMÂNEŞTI

Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiţie este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii Domnului, binecuvântându-se casele şi creştinii.

Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii – câte trei, precum cei trei magi – merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare…”, purtând cu ei o stea.

Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”, iar casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleţ şi Domn în cer” de Gheorghe Cucu.

Încheiem acest editorial urându-vă din inimă un Crăciun fericit şi binecuvântat de Domnul, cu multă sănătate, fericire şi încredere în viitor! Sărbători Fericite alături de cei dragi!

Autor: Octavian Radu

Publicitate

SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI – PARTEA I

Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (în calendarul iulian) sau 7 ianuarie (în calendarul gregorian) în fiecare an. În prima parte a acestei teme vom discuta despre istoria Sărbătorii Crăciunului.

Crăciunul a început să fie serbat de către creştini pe 25 decembrie, după cel puţin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, începând cu secolul al IV-lea în Vest şi începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Iniţial, sărbătoarea naşterii lui Hristos era ţinută pe 6 ianuarie, istoricii ştiind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci naşterea, botezul şi primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii – sectă creştină considerată eretică de către creştinismul canonic – serbau aceeaşi „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez”).

Sextus Julius Africanus, un creştin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru naşterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalţi creştini, care preferau 6 ianuarie.

Factorul pentru care primii creştini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al naşterii Fiului lui Dumnezeu a fost deci că la aceste date, în lumea romană, germanică şi orientală se celebrau diverse date de naştere ale zeilor păgâni.

Povestea unui zeu salvator născut din fecioară pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc nouă, cele mai multe culte păgâne ale vremii adorând câte un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstiţiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului şi în „cultele misterelor” locale naşterea „eonului” din fecioară.

Epifaniu, scriitor creştin, redă în lucrarea sa ritul celebrărilor din 6 ianuarie şi semnificaţia acestuia la egipteni şi la arabii din „Petra” (Eleusa, unde se serba naşterea pruncului-zeu Dusares din fecioară). Alt scriitor creştin, Ipolit, descrie cum la Eleusis, în Grecia, se celebra tot atunci sărbătoarea misterelor, când ierofantul exclama la naşterea pruncului sacru: „Fecioara care era grea a conceput şi a născut un fiu!”. Tot pe 6 ianuarie grecii sărbătoreau naşterea zeului Dionis, zeul care ca şi Iisus, transforma apa în vin.

O sărbătoare populară la Roma celebra pe 25 decembrie naşterea Soarelui neînvins (Dies Solis Invicti Nati, Deus Sol Invictus), ca simbol al renaşterii soarelui şi alungării iernii (ca şi Saturnaliile). Odată ce creştinii au abandonat celebrarea naşterii Fiului lui Dumnezeu pe 6 ianuarie optând pentru data de 25 decembrie, scriitorii creştini fac frecvente legături între renaşterea soarelui şi naşterea lui Hristos.

Creştinii secolului al III-lea credeau că creaţia lumii a avut loc la echinocţiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie; prin urmare, noua creaţie prin „întruparea lui Hristos” (concepţia), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni (sarcina, gestaţia) se obţinea data de 25 decembrie.

Autor: Octavian Radu

ROMÂNIA NU MAI ESTE … UN STAT SOCIAL

Deunăzi, preşedintele nostru, domnul Traian Băsescu, s-a pornit să ne explice că Statul Român nu mai este un stat social. Articolul 1 alineatul 3 din Constituţie îl contrazice însă: „România este stat de drept, democratic şi social…”.

Dar probabil că Legea Fundamentală nu mai este valabilă, sau a căzut în desuetitudine, iar noi românii încă nu o ştim.

Poate mâine, poimâine vom afla din gura preşedintelui nostru că România nu mai este nici stat de drept sau stat democratic sau mai rău că România nu mai este stat naţional sau stat suveran şi independent (oare mai este stat suveran cu un Guvern Boc în care FMI-ul face şi desface legile organice ale României?) sau stat unitar şi indivizibil.

Revenind însă la ceea ce ni s-a confirmat chiar din gura Preşedintelui, că România nu mai este stat social, uimirea ne cuprinde şi mai mult când auzim şi comparaţia prin care ni se arată că Statul Român comunist era un stat social. Preşedintele ne spunea că în prezent Statul Român nu mai are resursele din trecut şi nu mai este proprietar peste tot şi toate pentru a face protecţie socială pentru toţi cei care au nevoie. Preşedintele ne spune că au fost vândute fabrici, terenul agricol a fost restituit foştilor proprietari şi în acest fel multe din resursele pe care aceasta le avea pentru a face „protecţie socială” nu mai există în prezent.

Ceea ce nu ne spune Preşedintele este că în aceeaşi „lege desuetă” numită Constituţie, la articolul 47 alineatul 1 este prevăzut că „Statul (prin toate organele sale, n.r.) este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.”.

Adică, altfel spus, odată ce am renunţat la comunism, pentru că aşa am vrut noi românii în decembrie 1989, statul este dator, în acest „capitalism sălbatic” cum îl numea un fost preşedinte al României, să creeze politici care să conducă la dezvoltarea ţării, asigurându-se astfel resurse pentru a face şi protecţie socială.

Una dintre aceste politici ar fi aceea de a nu îi mai încuraja şi chiar stimula pe orice căi pe români să plece să lucreze în alte ţări, ci de a aduce în România investiţii (străine sau nu) pentru ca românii să lucreze în România. În acest fel, numărul de contribuabili ar creşte, ar creşte impozitele colectate şi s-ar putea face şi protecţie socială. Faţă de perioada comunistă numărul salariaţilor înregistraţi în România a scăzut la jumătate.

Dar circa 3 milioane de români (o treime din numărul salariaţilor înregistraţi în perioada comunistă) lucrează peste graniţă, plătind (dacă nu lucrează la negru) taxe şi impozite în ţările unde şi-au găsit de lucru.
Pentru a atrage investiţii ar fi nevoie de îmbunătăţirea infrastructurii rutiere, feroviare, de comunicaţii în aşa fel încât firme precum Mercedes să nu mai aleagă Ungaria în locul României, pentru deschiderea unei noi fabrici, pentru că noi în România nu avem autostrăzi, iar trenurile noastre de marfă merg de două ori mai încet decât în perioada interbelică.

Iar aici tot statul are ultimul cuvânt de spus, mai ales că bani pentru autostrăzi sunt (de la Uniunea Europeană şi proiecte există, dar nu prea este loc de şpagă atunci când e vorba de bani comunitari).

Gabriel Niţulescu

HYPERMARKETURILE SĂRBĂTORESC CRĂCIUNUL CU GIGA-PREȚURI

Magazinele de cartier sau piața țăranilor nu mai fac de mult prețurile bunurilor de larg consum în România. Marea majoritate a comerțului cu amănuntul, atât valoric cât și din punctul de vedere al volumului, este controlat de midi-maxi-hypermarketuri. Deci ghici ciupercă cine scumpește totul…?

Mass-media care mai au curaj (sau poate nu au primit destulă reclamă de la hypermarketuri) fac reportaje despre faptul că, în pofida oricăror reguli ale pieței și ale bunului simț, hypermarketurile din România scumpesc prețurile alimentelor și produselor igienice cu ocazia fiecărei sărbători. Posturile Pro TV și Antena 1 dădeau în știrile de la început de lună creșteri de până la 12-15%, față de lunile trecute, motiv pentru care românii cumpărau alimente din Ungaria, Bulgaria sau Serbia.

Deoarece vine Crăciunul, am dat și noi o raită prin mega-giga-marketuri să verificăm creșterea prețurilor. Și iată: la alimente creșteri cu 8-9% față de media lunii noiembrie, iar la produse igienice creșteri cu 4-5%, depinde de lanțul de magazine.

Hypermarketurile de la noi sunt extensii ale firmelor-mamă din țările UE. Las la o parte faptul că ar trebui să învețe de la americani, care atunci când vin sărbătorile fac reduceri de până la 15%, imediat după Revelion scad în zona de 70%, în mod real!, iar la lichidările de stoc (”all must go!”) ajung la 90%! Dar chiar și în țările UE unde își au ”vizuina” companiile-mamă (Austria, Germania, Franța, etc), reducerile practicate se bazează pe faptul că oamenii cumpără cantități mai mari din fiecare produs și deci discounturile sunt mai mult decât compensate prin volumele de mărfuri vândute.

La noi totul e pe dos. Pe vreme de criză clienții trebuie forțați să plătească mai mult. Mentalitatea e așa ”dacă ne scad vânzările, recuperăm din creșterea de preț la produsele rămase în magazin; clientul, de nevoie, tot va cumpăra, că doar e Crăciun”. Gândirea asta e defectă. Rațiune economică nu are decât la disperați, bun simț nici măcar la aceștia. Și totuși de ce funcționează această defecțiune pentru piața din România? Cel puțin din 3 motive: nu avem încă o cultură a respectului față de client (nici a auto-respectului, permițând să ni se întâmple astea); concurența în domeniu nu poate fi numită optimă, ci în cel mai bun caz o situație de oligopol, iar reglementatorul influențează și el, din păcate negativ, cu declarații precum ale Ministrului Tabără care spunea încă din octombrie că prețurile vor crește (Realitatea TV și Ziare.com). In tot spectacolul acesta producătorii au declarat și ei, tot din octombrie, că vor scumpi alimentele. Fie că erau din patronatele de carne sau lapte, cei care anunțau prin emisiuni TV iminentele scumpiri erau și cei care ar fi profitat direct de pe urma acestor creșteri de preț.

Un motiv pentru prelungirea recesiunii în România este și faptul că, deși toată lumea se plânge de criză, nimeni nu vrea să lase la preț. In domeniul alimentelor și băuturilor situația e la fel: având în vedere zicala ”românu’ până merge la groapă bea și mănâncă”, am putea spune că producătorul și vânzătorul ”până pot, nu fac reduceri”… și cum nici piața nici vreo autoritate nu le strică planul, probabil vom ieși din criză cu mulți consumatori mai săraci, dar cu profiturile hypermarketurilor abia atinse…

Mihai Mătieș

DREPTUL INVIOLABIL AL STATULUI DE DREPT DE A-ȘI DA CU DREPTU-N STÂNGU

Deşi poate părea paradoxal, acest drept este prevăzut în Constituţie… Şi este aşa cum deja am spus, inviolabil. Nu poate fi atacat, pentru că, o decizie a Curţii Constituţionale (CCR) este definitivă şi obligatorie. Şi împotriva ei nu se poate face recurs…

Ce se întâmplă însă atunci când o astfel de decizie se bate cap în cap cu o altă decizie dată de aceeaşi Curte Constituţională cu doar o zi mai devreme? Sau ce se întâmplă dacă, însăşi Curtea Constituţională nu respectă propria lege de funcţionare în adoptarea unei decizii sau chiar principiile Constituţiei? Un jurist va fi foarte încurcat în a da un răspuns la astfel de întrebări pentru că „… nu există procedură…”.

Şi totuşi, în ultima vreme Curtea Constituţională pare a se afla din ce în ce mai des în astfel de situaţii, mai ales cu privire la hotărârile împotriva Legii 221/2009.

O dovadă o reprezintă deciziile 1354/20.10.2010 şi 1358/21.10.2010. Nu voi intra în detalii cu privire la aceste decizii, pentru a nu deveni prea tehnic şi voi trece direct la subiect. În decizia CCR 1354/20.10.2010 la punctul 4 din analiza făcută de Curte, vom găsi următoarea frază: „Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată sub imperiul Legii 221/2009, …., s-a născut un drept la acţiune pentru a solicita despăgubiri …”.

La doar o zi distanţă, în decizia CCR 1358/21.10.2010 citim la punctul 4.3 din analiza făcută de Curte: „ … nu s-ar putea susţine că prin adoptarea art. 5, alin.(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, persoanele în cauză ar putea avea o „speranţă legitimă” (astfel cum este consacrată în jurisprudenţa constantă a CEDO) la acordarea despăgubirilor morale, …”.

Altfel spus, dacă în prima decizie Curtea Constituţională, ne arată că articolul de lege în cauză a condus la naşterea unui drept la acţiune pentru a solicita despăgubiri, a doua zi, aceeaşi Curte ne arată că potrivit aceluiaşi articol de lege nu s-ar putea susţine că persoanele în cauză ar putea avea o „speranţă legitimă” la acordarea despăgubirilor.

Oare când anume au dormit „prost” judecătorii CCR? Oare ce ar fi decis Curtea Constituţională dacă ar mai fi analizat şi a treia zi o excepţie de neconstituţionalitate a aceluiaşi articol de lege?

E drept că jurisprudenţa CCR se poate modifica în timp. Dar, cu motive foarte bine întemeiate şi probabil, nu chiar de pe o zi pe alta…

Mai mult, decizia 1358/21.10.2010 şi sora geamănă a acesteia (la propriu), decizia 1360/21.10.2010 nu păcătuiesc doar prin inconsecvenţă.

Teoretic, aceste două decizii sunt motivate de Curte. Dacă însă între timp Dicţionarul explicativ al Limbii Române sau Dicţionarul Enciclopedic nu au fost declarate şi ele „neconstituţionale”, atunci „a motiva” ar trebui să însemne „a expune cauzele unei acţiuni; a justifica; a arăta temeiurile de fapt şi de drept ale unei hotărâri judecătoreşti…” Ori, în deciziile Curții Constituționale nr. 1358/21.10.2010 şi 1360/21.10.2010 nu de puţine ori întâlnim „expuneri de motive”, fără ca respectivele expuneri să ne arate motivele. Iată un exemplu: „Curtea reţine, de asemenea, că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile şi proporţionale cu gravitatea şi suferinţele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Ori, despăgubirile prevăzute de dispoziţiile de lege criticate (legea 221/2009, n.r.), având acelaşi scop ca şi indemnizaţia prevăzută de art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 nu pot fi considerate drepte, echitabile şi rezonabile”. Punct.
De ce oare despăgubirile prevăzute de legea 221/2009 nu pot fi considerate drepte, echitabile şi rezonabile? Nu ştim… Nu avem un răspuns, pentru că mai departe, Curtea vorbeşte de un alt subiect. Iar exemplele de acest fel, despre existenţa unor aşa zise motive, pot continua.

Cu siguranţă, că va trebui să verificăm jurisprudenţa CCR pentru a verifica dacă verbul „a motiva” nu dă semne de „neconstituţionalitate”. Vă vom anunţa rezultatele, după o temeinică şi îndelungată cercetare.

Nu putem încheia însă, fără a face o meţiune. Dacă decizia 1354/21.10.2010 a fost luată într-un complet de 9 membri, deciziile 1358/21.10.2010 şi 1360/21.10.2010 au fost luate într-un complet de 6 membri. Ca urmare, ar trebui să-i prezumăm de lipsă de vinovăţie pe unii dintre judecătorii CCR de adoptarea unor decizii precum cele două „gemene” menţionate.

Gabriel Nițulescu

ȘAH LA BUSINESS CU SUCCES

Primul turneu de şah destinat mediului de afaceri – ŞAH LA BUSINESS – şi-a desemnat  duminică, 28 noiembrie, câştigătorii. Evenimentul a fost organizat de Oxygen Sevicii şi Mastermind Communications în parteneriat cu Federaţia Română de Şah, cu sprijinul Nemira, sponsor oficial al evenimentului și al ING Bank, Emag, Parmalat, Softwin prin Intuitex, Cumpăna şi 7mm.  

Scopul turneului a fost să apropie băncile și companiile într-o întrecere a sportului minții, din care participanții să învețe să aplice regulile de fairplay în viața de business de zi cu zi. Obiectivul a fost atins de prestația excelentă a celor 53 de iubitori ai șahului, angajați în bănci, multinaționale sau IMM-uri, care au jucat fiecare câte 7 partide în sistem elvețian, pe durata a două zile.

După cele două zile de competiţie şi două meciuri de baraj, Premiul I la categoria individual i-a revenit domnului Savin Daniel, Director Executiv la Ager Business Tech. Pe poziţia secundă şi câştigător al Premiului II Teodor Cimpoeşu, Managing director la Kaspersky România iar Premiul III a fost obţinut de Mihnea Raşcă, coordonator vânzări la ExecEdu. Vlad Ardeleanu, General Manager la Carrefour Property s-a clasat pe locul patru, iar lui Alexandru Opriţă, director vânzări la Parmalat România i-a revenit poziţia a cincea.

Lupte strânse s-au dat şi între companiile intrate în concurs cu echipe. Premiul I la această categorie i-a revenit echipei JTI România formată din: Androne Marius Constantin, Manole Laurenţiu Mircea, Marius Moraru şi Dorin Păvăloi. După un meci de baraj între echipa Ager Business Tech şi ING Bank România, Premiul II a fost obţinut de echipa Ager Business Tech formată din: Eugen Lenghel, Moise Marius, Daniel şi Octavian Savin iar echipa ING Bank România, formată din Iulia Bârsan, Bogdan Drugă, Stoica Andrei şi Vasile Liviu a obţinut Premiul III.

Doamna șahului românesc, Elisabeta Polihroniade, a jucat în cadrul turneului o partidă demonstrativă cu domnul Constantin Ionescu, Secretarul General al Federației Române de Șah. Cei doi Mari Maeștri Internaționali au remizat după 30 de minute o partidă pe care au detaliat-o mai apoi, explicând strategiile lor de atac și oferind posibile soluții-școală pentru participanți.

Premiile primului turneu de Şah au fost oferite de Nemira, ING Bank, Emag şi Softwin prin Intuitex. Astfel:

 

Echipe:

Premiul I oferit de Nemira, Ing Bank, Emag

Premiu II oferit de Nemira şi Softwin prin Intuitex

Premiul III oferit de Nemira

Individual:

Premiul I oferit de Nemira, Softwin prin Intuitex şi Mastermind

Premiul II oferit de Nemira şi Softwin prin Intuitex

Premiul III oferit de Nemira

2 menţiuni oferite de Nemira

Premiul pentru cel mai tânăr jucător oferit de organizatori

2 Premii de consolare oferit de organizatori

Arbitrajul partidelor a fost asigurat de către Federaţia Română de Şah prin Radu-Pompiliu Şofran, CIF of Supervising Arbitre şi arbitrul FA Dinu-Ioan Necula.

Încununat de un real succes afirmat de participanți, turneul ȘAH LA BUSINESS a reunit 53 de concurenţi pasionați de la companiile: Ager Business Tech, Asebuss, Alpha Bank România, Banca Naţională a României, Biroul de Credit, Carrefour Property România, EximBank, Generali Asigurări, ING Bank România, ING Asigurări de Viaţă şi Pensii, JTI România, Nemira, Kaspersy, OTP Bank România, Senior Interactive, Parmalat, UPC, Mastermind Communications.

 Victoria Donos