PĂSTRAREA SPECIFICULUI NAŢIONAL ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII

În epoca actuală globalizarea a devenit un fenomen internaţional, urmărind şi încurajând cooperarea între state la nivel economic, politic, social şi cultural. Însă în cazul statelor slab dezvoltate, aceasta ridică anumite probleme privind conservarea specificului naţional.

În planul statelor ce au în spate un regim de factură comunistă, această tendinţă de uniformizare, raliere la nivelul propus de diferite alianţe având ca scop globalizarea (ex: UE, NATO), ridică anumite probleme privind păstrarea specificului naţional. În general, statele mai puţin dezvoltate tind să imite modelele statelor occidentale, acest lucru afectând cultura şi tradiţiile naţionale şi putând fi în neconcordanţă cu specificul ţării noastre.

De exemplu, oamenii de televiziune, având tendinţa de a imita/copia programele TV străine, de multe ori promovează emisiuni cu caracter vulgar, indecent, ce nu au niciun merit în dezvoltarea culturală a tinerei generaţii. De asemenea, emisiunile au tendinţa de a promova oameni de fotbal/de afaceri ce se declară adevărate modele de urmat, dar în realitate aceştia nu aduc în prim plan decât prostul gust, bădărănia, îngâmfarea şi prostia. Acestea realizându-se în detrimentul oamenilor de cultură, istoricilor, scriitorilor, de la care într-adevăr avem ce învăţa şi care pot avea o influenţă uriaşă în culturalizarea maselor.

Piaţa cinematografică românească este suprasaturată cu producţii străine de multe ori mediocre din punct de vedere artistic, cultural, având menirea doar de „entertainment” a maselor. Cred că ar trebui încurajate şi finanţate mai mult producţiile cinematografice autohtone, care să aibe ca sursă de inspiraţie trecutul istoric al ţării noastre, vieţile marilor compozitori români sau romane celebre ale scriitorilor români.

Sărbătorile noastre de sorginte populară au început să fie ignorate, fiind înlocuite cu sărbători „importate” din Statele Unite. De exemplu înlocuirea sărbătorii Dragobetelui cu Valentine’s Day, care poartă aceeaşi semnificaţie.

În mass-media este promovată de cele mai multe ori muzica de slabă calitate, noi genuri tind să devină specifice ţării noastre, fiind ascultate şi iubite de majoritatea populaţiei, deşi nu au nimic în comun cu muzica tradiţională. Un exemplu elocvent ar fi manelele, un melanj de preluări din muzica orientală combinată cu muzica rromă, având versuri ce sfidează bunul simţ, despre bani, duşmani, bogăţie, etc. Aceasta în timp ce mari compozitori precum Enescu sau Porumbescu, etc. sunt uitaţi în negura timpului, lipsind cu desăvârşire din muzica promovată intens prin canalele mediatice.

Un factor important ce poate pune capăt acestei avalanşe de produse străine (atât materiale, cât şi “culturale”) îl constituie educaţia. Primind o educaţie în spiritul valorilor tradiţionale, creştine, morale, vom învăţa cu timpul să discernem ce anume să implementăm de la străini în sistemul cultural românesc.

În concluzie, cred că tinerii ar trebui îndrumaţi mai mult către artă: să participe la punerea în scenă a pieselor de teatru, să viziteze muzee cu specific naţional (de ex. Muzeul Satului sau Muzeul Ţăranului Român) şi să fie îndrumaţi spre lecturi care să contribuie la dezvoltarea lor culturală, spirituală şi creatoare.

Octavian Radu

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s