VREMEA TIFF

Într-o perioadă în care rămânem tot mai mult fără bani în buzunar, fie bugetari sau nu, iată că, antipolitruci fiind, ne putem detaşa de toate relele – e VREMEA FESTIVALURILOR: la Cluj are loc Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), iar la Sibiu e Festivalul Internaţional de Teatru.

Şi, dacă în editorialul de săptămâna trecută s-a vorbit de evenimentul de la Sibiu, iată că acum vom vorbi despre TIFF 2010.

Deschiderea a fost una grandioasă, Piaţa Unirii din centrul Clujului a fost pe jumătate închisă, 1.500 de spectatori prezenţi, ecran uriaş, covorul roşu, jurnalişti străini, turişti, cu toţii iubitori de film şi de cultură.

Până pe 6 iunie, Clujul va respira un alt aer. Locaţiile sunt dintre cele mai frumoase: Cinematograful Republica, cel mai mare din țară, a prins din nou viaţă, holul e decorat cu afişe, cu roll-up-uri, ecusoane pe piepturile tinerilor, se dau programe, se află locaţiile, se caută cinematografele sau terasele în aer liber, acolo unde TIFF-ul se prezintă. Au prins viaţă şi cinematografele Arta şi Victoria, dar şi locaţiile din mall-uri, curtea interioară Echinox de la Universitatea Babeş-Bolyai, localurile Janis, Insomnia şi Meeting Point la Muzeul de Artă.

Pe perioada desfăşurării TIFF-ului, până şi Centrul de Informare Turistică din centru şi-a prelungit programul, invitând turiştii cu multe pliante colorate. Bătrânul Castel Banffy din Bonţida va lua şi el parte la TIFF, în inima castelului rulând ce altceva decât filmul „Dracula”, în regia lui George Melford.

Scurt-metraje, lung-metraje. Şi au anunţat organizatorii că s-au vândut deja 6.500 de bilete, ceea ce e un record la noi.

La Muzeul de Artă sunt fotografii din comunism, sălile sunt deja pline, personal aş vrea să văd, în primul şi primul rând, ”Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, căci s-a spus că are imagini unicat. La urma urmei, dictatorul nu e decât un artist care are posibilitatea să-şi pună integral în practică egoismul. E doar o chestiune de nivel estetic dacă el se numeşte Baudelaire sau Bolintineanu, Ludovic al XVI-lea sau Nicolae Ceauşescu.

Gata cu poveştile. E timpul să vă spun că programul complet al Festivalului Internaţional de Film Transilvania îl găsiţi la adresa: http://www.tiff.ro/program

Vizionări plăcute!

Aurel Pop

Publicitate

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE TEATRU DE LA SIBIU

Anul acesta Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu se va desfăşura în perioada 28 mai – 6 iunie 2010 şi va prezenta peste 350 de evenimente ce se desfăşoară în 66 de locaţii, aducând la Sibiu participanţi din 70 de ţări.

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a devenit un fenomen cultural mondial, fiind un catalizator cultural pentru imaginea României. Ajuns la cea de-a XVII-a ediţie, FITS este cel mai important festival anual de artele spectacolului din România şi al treilea ca amploare şi importanţă din lume. Actuala ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu găzduieşte spectacole ale unora dintre cei mai importanţi şi apreciaţi regizori de teatru de pe scena internaţională, oferind publicului din România şansa de a vedea producţii de excepţie.

Odin Teatret (Danemarca) prezintă la Sibiu, în cadrul unui eveniment special, două spectacole ce poartă semnătura reputatului regizor italian Eugenio Barba: „Închisoarea de oase” şi „Odă progresului”. Schauspielhaus Zürich (Elveţia) împreună cu Teatro Garibaldi di Palermo (Italia) şi Bart Production s.à.r.l. prezintă cel mai nou spectacol al unuia dintre monştrii sacri ai teatrului contemporan: Peter Brook – „Întrebări”. Deutsches Theater Berlin (Germania) aduce la Sibiu povestea lui Popriscin într-un spectacol după una dintre cele mai cunoscute nuvele ale lui Gogol: „Însemnările unui nebun”, regia Hanna Rudolph, cu actorul Samuel Finzi. În premieră absolută, Transversal Theater Company (Statele Unite / Olanda) vine cu o provocare la adresa codurilor cavalereşti ale regelui Arthur şi ale Cavalerilor Mesei Rotunde în spectacolul „Cavalerul Verde”.

Levan Tsuladze revine la Sibiu cu Basement Theatre (Georgia) pentru a prezenta publicului de aici „Faust” de Johann Wolfgang von Goethe, într-o formulă ce se remarcă prin originalitate. Una dintre cele mai apreciate companii japoneze de teatru experimental, Yamanote Jijosha, revine la Sibiu în 2010 pentru a prezenta propria versiune a textului clasic „Oedip rege” de Sofocle, folosind tehnica de interpretare numită Yojo-han. Un alt eveniment special îl reprezintă prezenţa la Sibiu a Quanzhou Marionette Troupe (China), trupă a cărei păpuşari folosesc o tehnică tradiţională veche de peste 2 000 de ani şi mânuiesc marionete cu până la 36 de sfori.

Dan Perjovschi, unul dintre cei mai apreciati artisti vizuali români pe plan internaţional, cu expoziţii în centre culturale precum Bruxelles, Eindhoven, Helsinki, Köln, Londra, Liverpool, New York, Paris, Sevilia sau Sidney, va găzdui pentru prima dată la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu o expoziţie – eveniment, în cadrul ediţiei din acest an.

Preţul scăzut al biletelor la spectacolele FITS 2010, deschiderea către zona teatrului underground, spaţiile neconvenţionale folosite pentru actul artistic teatral, introducerea de expoziţii de arte plastice în program, primul târg de carte în cadrul festivalului şi spectacolele de mare importanţă artistică ale companiilor străine prezente ne vor determina cu siguranţă să fim prezenţi la Sibiu, hrănindu-ne raţiunea şi simţirile cu un melanj cultural menit a bucura inima fiecăruia dintre noi, indiferent de preferinţe şi educaţie.

Octavian Radu

FESTIVALURI FRUMOASE, SIMFONII ȘI COMEDII

“E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune….” Eu l-aș completa pe marele Eminescu adăugând că e ușor a scrie atunci când o faci din suflet și mai ales când scrii despre ceva ce îți face plăcere.

Iar mie îmi face deosebită plăcere să mă pot bucura de câteva clipe de trăire artistică, de un înalt nivel cultural. Festivalul Comediei Românești și Visul unor Simfonii de Vară sunt două festivaluri de a căror desfășurare mă bucur.

Pe mine personal, o comedie pusă în scenă de o echipă de actori talentați mă umple cu mult mai multă energie decât orice altă ecranizare hollywoodiană menită să mă distreze. Un astfel de exemplu este piesa “5 minute miraculoase în Piatra Neamț” pe care am văzut-o cu ceva vreme în urmă la teatrul Nottara, într-o microstagiune susținută de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Numele acestuia li se potrivește de minune, căci entuziasmul și voia bună pe care reușesc s-o transmită acești artiști te fac să simți că ai descoperit secretul tinereții și ești plin de energie. Pentru mine, o zi fără zâmbet este o zi pierdută. Textul lui Peca Ștefan, regia Anei Mărgineanu și superbul joc actoricesc mă fac să cred că nu sunt singura care gândește astfel. Deși poveștile sunt rupte din realitatea contemporană, una dură dealtfel, în fața poveștii uiți de toate greutățile și îți revine speranța de mai bine. Mărturisesc că merg destul de des la teatrele bucureștene, însă trecuse multă vreme de când nu am mai fost atat de încântată de o comedie. Nu știu dacă momentele de musical sau detaliile m-au surprins mai plăcut însă cert este că îmi doresc s-o revăd. Vestea bună este că o pot face joi seara la Teatrul de Comedie. Aici în perioada 15-22 mai are loc Festivalul de Comedie, ocazie cu care putem asista la cele mai bune reprezentații ale companiilor de teatru românești. Așadar, dacă doriți să petreceți o seară frumoasă de acest fel aveți ocazia până dumincă, inclusiv. Aveți o colecție de 20 de piese, depinde doar de dumneavoastră ce alegeți să vedeți.

Poate că totuși preferați să ascultați muzică clasică într-un cadru deosebit. După Paris, New York, Londra a venit și momentul Bucureștiului să găzduiască prima ediție a Festivalului intitulat sugestiv “Visul unor simfonii de vară”. Organizatorii vă invită să evadaţi din vacarmul cotidian în Parcul Colţea, pentru a vă bucura împreună de armonia şi frumuseţea inegalabile a muzicii clasice. Celor care au ratat primele două weekend-uri vă spun că până pe 3 octombrie în fiecare zi de sămbătă şi duminică, începând cu orele 19.30 până la 21.00, vă puteți bucura de o atmosferă relaxantă, savurând câteva clipe memorabile alături de prieteni şi iubitorii de frumos.

În final vă întreb: voi cum vă petreceți timpul liber? Aveți un spectacol sau un festival preferat? Sau poate ați dori să fie și la noi unul pe care l-ați văzut pe alte meleaguri. M-aș bucura să îmi împărtășiți părerile voastre legate de acest subiect pe blog-ul nostru.

Până data viitoare, numai bine,

Andreea Petrișor

PĂSTRAREA SPECIFICULUI NAŢIONAL ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII

În epoca actuală globalizarea a devenit un fenomen internaţional, urmărind şi încurajând cooperarea între state la nivel economic, politic, social şi cultural. Însă în cazul statelor slab dezvoltate, aceasta ridică anumite probleme privind conservarea specificului naţional.

În planul statelor ce au în spate un regim de factură comunistă, această tendinţă de uniformizare, raliere la nivelul propus de diferite alianţe având ca scop globalizarea (ex: UE, NATO), ridică anumite probleme privind păstrarea specificului naţional. În general, statele mai puţin dezvoltate tind să imite modelele statelor occidentale, acest lucru afectând cultura şi tradiţiile naţionale şi putând fi în neconcordanţă cu specificul ţării noastre.

De exemplu, oamenii de televiziune, având tendinţa de a imita/copia programele TV străine, de multe ori promovează emisiuni cu caracter vulgar, indecent, ce nu au niciun merit în dezvoltarea culturală a tinerei generaţii. De asemenea, emisiunile au tendinţa de a promova oameni de fotbal/de afaceri ce se declară adevărate modele de urmat, dar în realitate aceştia nu aduc în prim plan decât prostul gust, bădărănia, îngâmfarea şi prostia. Acestea realizându-se în detrimentul oamenilor de cultură, istoricilor, scriitorilor, de la care într-adevăr avem ce învăţa şi care pot avea o influenţă uriaşă în culturalizarea maselor.

Piaţa cinematografică românească este suprasaturată cu producţii străine de multe ori mediocre din punct de vedere artistic, cultural, având menirea doar de „entertainment” a maselor. Cred că ar trebui încurajate şi finanţate mai mult producţiile cinematografice autohtone, care să aibe ca sursă de inspiraţie trecutul istoric al ţării noastre, vieţile marilor compozitori români sau romane celebre ale scriitorilor români.

Sărbătorile noastre de sorginte populară au început să fie ignorate, fiind înlocuite cu sărbători „importate” din Statele Unite. De exemplu înlocuirea sărbătorii Dragobetelui cu Valentine’s Day, care poartă aceeaşi semnificaţie.

În mass-media este promovată de cele mai multe ori muzica de slabă calitate, noi genuri tind să devină specifice ţării noastre, fiind ascultate şi iubite de majoritatea populaţiei, deşi nu au nimic în comun cu muzica tradiţională. Un exemplu elocvent ar fi manelele, un melanj de preluări din muzica orientală combinată cu muzica rromă, având versuri ce sfidează bunul simţ, despre bani, duşmani, bogăţie, etc. Aceasta în timp ce mari compozitori precum Enescu sau Porumbescu, etc. sunt uitaţi în negura timpului, lipsind cu desăvârşire din muzica promovată intens prin canalele mediatice.

Un factor important ce poate pune capăt acestei avalanşe de produse străine (atât materiale, cât şi “culturale”) îl constituie educaţia. Primind o educaţie în spiritul valorilor tradiţionale, creştine, morale, vom învăţa cu timpul să discernem ce anume să implementăm de la străini în sistemul cultural românesc.

În concluzie, cred că tinerii ar trebui îndrumaţi mai mult către artă: să participe la punerea în scenă a pieselor de teatru, să viziteze muzee cu specific naţional (de ex. Muzeul Satului sau Muzeul Ţăranului Român) şi să fie îndrumaţi spre lecturi care să contribuie la dezvoltarea lor culturală, spirituală şi creatoare.

Octavian Radu

1 MAI REZISTĂ?

Ei, și a mai trecut un 1 Mai … Ca și dumneavoastră și eu am petrecut clipe frumoase cu familia și prietenii, beneficiind de o vreme excelentă. Parcă era … o zi obișnuită de week-end. Ce mai înseamnă 1 Mai în 2010? Mai exact ce ați sărbătorit, dacă ați sărbătorit ceva de 1 Mai? Și cum?

Îmi amintesc că până în 1989, tânăr fiind, sărbătoream de 1 Mai Ziua Muncii. O sărbătoare comunistă în care ni se spunea că sărbătorim oamenii muncii, efortul lor, dăruirea lor pentru a produce țării și partidului cât mai multe bunătăți. Tot ceea ce știam noi era că mergem la pădure/mare/lac, că e o zi nelucrătoare în care mai stăteam și noi cu părinții (care de altfel lucrau și sâmbăta pe vremurile alea), că vom face un foc, că împreună cu mai multe familii vom ospăta bine iar părinți noștri vor bea o țuică, o bere sau un vin, că ne vom juca tot felul de sporturi care mai de care mai contondente printr-o iarbă necosită și plină de ”elemente bio” lăsate de vreo turmă de oi ce tocmai trecuse pe acolo…

Dar asta a fost. Ce mai este 1 Mai azi? Sper că și dumneavoastră ați ieșit la aer, că v-ați lăfăit pe vreun vârf de munte sau v-ați înghesuit în Herăstrău, că v-ați plimbat prin Grădina Botanică din Cluj sau ați escaladat Parângul, că ați făcut o baie în mare la 2 Mai sau în ștrandul local unde ăia tocmai terminau de dat cu var. Ați simțit ceva special? Trebuia să simțiți ceva special? Cum a trecut 1 Mai?

Între 2 vâsle pe Herăstrău și 3 mici la mal am fost martorul unei conversații interesante și colorate pe care v-o supun atenției. Unul dintre ei spune: ”Băi ce vreme frumoasă! Mai bine ieșeam de dimineață la un grătar…”. Celălalt: ”Mai lasă-mă, frate, cu prăjelile și cu țărănismele astea: tot românu’ asta știe – cum e cald cum se înghesuie în te miri ce colțuri cu verdeață, unde scoate niște grătare pe care aruncă de-a valma 4 feluri de carne și cartofi la sfârșit, poluează apoi mediul, se îmbată, își ridică șatra și pleacă pe la asfințit – o porcărie.” ”Da’ tu unde te-ai născut măi obraz subțire? Se bucură și oamenii … ce ai cu ei?”. ”Nu asta e esențialul. Vrem să fim moderni sau nu? Mi se pare o prostie să te duci la o margine de codru să arzi o pădure ca să înfuleci o tonă de mâncare, când ai putea să ieși la un restaurant, o plimbare, un eveniment, apoi să mănânci elegant la un restaurant aceeași friptură, ba poate chiar mai bună, fără spectacolul de fum, grăsimi arse, manele, gunoi și trafic infernal.” ”Și unde e farmecul gătitului împreună cu prietenii? Apoi pe criza asta e mai ieftin să le faci tu toate…”. ”Care ieftin? Dacă transformi timpul petrecut la cozi, benzina până la pădurea aia și alte alea în bani ieși cam tot acolo.” ”Cred că fiecare se distrează cum poate. Cum majoritatea stau la bloc, unde să respire omu’?” ”Să se distreze dom’le, dar civilizat! Și apoi cu 1 Mai ăsta – ce mai sărbătorim mă? Cred că nimeni nu mai știe.” ”Aici îți dau dreptate – fiecare cu 1 Maiu lui… dar sper că n-ai problemă și cu asta!?”

Revin și vă întreb cum ați sărbătorit 1 Mai: la iarbă verde și aer proaspăt, cu sau fără picanteriile de mai sus? Bibliotecă, pentru examene? Somn, căci de abia mai avem timp pentru asta? Teatru, film, spectacole, evenimente mondene? Nicicum? Așteptăm comentariile dumneavoastră.

Mihai Mătieș