EDITORIAL – TU CÂND VREI SĂ FLUIERI, FLUIERI?

Săptămâna aceasta vă invit să discutăm despre pasiunea de a face lucruri, despre compromisuri, despre modul în care acestea ne influențează viața dar mai ales despre curajul de a arăta lumii ceea ce suntem, de a ne înfrânge temerile şi de a depăși obstacolele.

“The Pursuit of Happyness” şi “Eu când vreau să fluier, fluier” sunt două abordări diferite a ideii de a-ţi urma VISUL. Vizionându-le nu poţi ramane indiferent şi începi să te manifeşti în diverse moduri. Eu… scriu acest articol.

Nu ştiu ce părere aveţi voi, însă eu sunt impresionată de viziunea tinerilor regizori şi mai ales de talentul nebănuit al unor actori până nu demult necunoscuţi. Deşi uneori poate părea plictisitor, filmul românesc are o poveste de spus. Dacă e să judecăm după prezența şi premiile obţinute la festivalurile internaţionale se pare că această poveste este una de succes.

“Nu trageţi domn’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!” este într-adevăr o replică memorabilă a maestrului Dinică pusă în scenă de Sergiu Nicolaescu. Totuşi tânăra generaţie vibrează mai mult la “Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană”. Acelaşi actor, două roluri diferite, două fraze memorabile…două generații. Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu şi mai nou Florin Şerban sunt felicitaţi şi aplaudaţi la scenă deschisă. Iar noi, compatrioţii lor ar trebui să fim mândri, să umplem sălile de cinema. Ceea ce se pare că deja facem: 130.00 de bilete vândute într-o săptămână înseamnă ceva pentru filmul autohton.

Pelicula „Eu când vreau să fluier, fluier”, regizată de Florin Şerban, a primit distincţia „Alfred Bauer” pentru noi perspective în cinematografie, şi Ursul de Argint. Cotidianul britanic The Guardian notează că tema delincvenților a dominat cele mai bune filme europene de la Berlinală, unul dintre acestea fiind cel regizat de Florin Şerban, numit de jurnaliștii britanici „o bijuterie”. Interesant este că Florin Şerban şi-a ales actori şi din rândul deţinuților de la Penitenciarele Craiova şi Tichileşti. Făcând o analogie, nici Gabourey Sidibe nu era cunsocută înainte de interpretarea rolului principal din “Precious: Based on the Novel Push by Sapphire”, iar acum este deja celebră.
Aşadar, dragii mei, vă întreb: Voi ce faceţi când vreţi să “fluieraţi”? Cântaţi (uneori poate în struna altora…), dansaţi sau pur şi simplu fluieraţi? Câţi dintre noi avem curajul să facem ceea ce ne place? Spun curaj pentru că din nefericire, în România este nevoie de curaj ca să alergi în parc dimineaţa, să practici jobul care îţi place… Până la urmă totul ţine de noi, de alegerile pe care le facem, nu-i aşa?

TU, ai un VIS? Și ce faci ca să-l duci până la capăt? Te aştept cu mare drag să ne poveşti despre el, precum şi despre filmele din care ai invăţat câte ceva. Şi nu uitați: săptămâna aceasta avem pentru voi o invitaţie dublă la orice film doriţi. Accesaţi rubrica “Concursuri cu premii”!

Până data viitoare,

Andreea Petrișor

Reclame