MAI INVAȚĂ!

Deşi sună imperativ, acesta este numele campaniei demarate de cei de la Top Gear cu rolul de a informa şi educa “oamenii cu moto la cap”. Sunt multe categorii pentru care ar trebui dezvoltat un astfel de program, însă săptămâna aceasta mă opresc la cei pasionaţi de motoare.

Din simplul motiv că la insistenţele unor amici, am calcat pragul SMAEB. Însă, spre deosebire de ei, am fost impresionată mai mult de miile de motociclete decât de frumuseţea fetelor prezente pe ele.

Ronald Debschutz, campion mondial în domeniu, afirmă regula nr. 1 în motocicism: motocicleta se conduce relaxat. Cei care nu vă încadraţi în acestă categorie mai bine staţi deoparte. Sau mergeţi la SMAEB 2011 căci ediţia de anul acesta s-a terminat.

Deşi anulat într-o primă fază din cauza aceleaşi situaţii nefaste prin care trece economia românească de ceva vreme, a opta ediţie a SMAEB s-a desfăşurat în perioada 23-25 aprilie şi a strâns peste 60 de importatori sau distribuitori de vehicule pe două roţi, echipamente sau accesorii moto.

Dacă tot vorbim despre participanţii la trafic, merită să amintesc că pe 24 aprilie sărbătorim un accesoriu automobolistic, care indiferent de model, este în permanenţă cu noi: plăcuţa de înmatriculare. O scurtă introspecţie în istorie ne dezvăluie că pe 24 aprilie 1901 în New York sunt introduse primele plăcuţe de înmatriculare cu un sistem de notare format din cifre şi litere, care este practic strămoşul algoritmului de înregistrare folosit astăzi la nivel global.
110 ani mai târziu, mai precis începând cu 4 ianuarie 2010 locuitorilor din Bucureşti li s-a permis trecerea la noile plăcuţe de înmatriculare formate din 3 cifre şi trei litere. Născută dintr-o necesitate, această acţiune a devenit un moft pentru mulți dintre locuitorii Capitalei, care consideră că este mai cool să ai numar cu 3 cifre. Astfel, de la începutul anului au fost înmatriculate, peste 13.000 de maşini cu numere preferenţiale, cu trei cifre, iar plăcuţele vechi au fost cerute doar de 1.700 de șoferi, conform declaraței Serviciului de Inmatriculări. Şi cu toate că sunt peste 15 milioane de combinaţii posibile, cei mai mulţi bucureşteni au vrut plăcuţe cu 666, 999 sau 888. Au renunţat la plăcuţele vechi, în favoarea celor considerate de fiţe. Primii clienţi la înmatriculări au fost cei cu maşini scumpe.

Aşadar, se pare că mai avem multe de învăţat. Un poet anonim norvegian a scris ceva minunat în acest sens. Iată prima strofă:
“Învaţă de la toate, să ai statornic drum/Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum/ Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi/Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi/ Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui/ Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,/ Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci/ Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.“

Ce-aţi spune de un concurs? Cei care intră pe blog şi ne transmit restul poemului câștigă automat un premiu din partea calendarevenimente.ro. Surpriză, bineînţeles!

Până data viitoare toate cele bune,

Andreea Petrişor

Publicitate

INFLUENȚA MUZICII CLASICE ÎN METAL

Contrar aparenţelor, muzica clasică (în sens larg) are o influenţă covârşitoare în metal, unul din subgenurile acestuia fiind bazat pe simbioza dintre elementele de factură clasică – orchestraţii ample, clape, voci de operă, şi cele heavy metal – symphonic metal-ul.

Symphonic metal-ul, curent cristalizat la sfârşitul anilor ’90, demonstrează pe deplin că 2 genuri aparent opuse – muzica clasică şi heavy metal-ul, pot crea un hibrid armonios, reliefând elementele predominante din ambele genuri muzicale într-un tot unitar, menit să atragă atât iubitorii muzicii clasice, cât şi melomanii metalişti.

Formaţiile ce au pus bazele metal-ului simfonic cu voce feminină, adeseori operatică, sunt Nightwish şi Within Temptation. Stilul Nightwish este reprezentativ pentru sound-ul metal-ului simfonic: părţi de clape de factură clasică, vocea puternică, de operă a sopranei Tarja Turunen combinate cu elemente de power metal.

Începând cu albumul „Once” (2004), Tuomas Holopainen, fondatorul, compozitorul şi pianistul trupei, introduce orchestraţii ample, de factură clasică, similare muzicii orchestrale de film, graţie participării Orchestrei Filarmonice din Londra la înregistrarea albumului. Melodii epice precum „Ghost Love Score”, „Creek Marry’s Blood” sau “The Poet and the Pendulum” sunt exemple concludente ale implicării orchestrei simfonice în structura compoziţională a pieselor. În prezent Nightwish are ca solistă pe suedeza Anette Olzon, a cărei voce de pop-rock a contribuit şi mai mult la atragerea de noi fani şi lărgirea orizontului muzical al trupei.

Within Temptation, trupă olandeză formată tot în anul 1996, inserează elementele clasice prezente în compoziţia complexă la pian (clape) şi vocea plină de sensibilitate a solistei Sharon den Adel cu sound-ul melancolic-romantic al gothic metal-ului. În concertul înregistrat live la The Ahoy, Olanda, din 7 februarie 2008, trupa a concertat în premieră cu The Metropole Orchestra şi un cor. Începând cu anul 2000, multe trupe noi au lărgit orizontul acestui gen, dintre care amintim After Forever, Epica, Tristania, Sirenia, Edenbridge, Rhapsody of Fire şi Haggard.

Haggard este o trupă unică în peisajul metal-ului simfonic. Formată în Germania în anul 1991, la început au cântat un death metal, schimbându-şi ulterior stilul într-o fuziune de muzică clasică, muzică medievală şi elemente de death şi doom metal, având ca teme lirice evocări istorice (viaţa lui Galileo Galilei, profeţiile lui Nostradamus) sau poveşti fantasy. Haggard poate fi numită pe deplin o mini-orchestră, trupa numărând în prezent 16 muzicieni virtuozi. Dacă nu i-aţi prins la concertul din Bucureşti pe 18 aprilie, nu rataţi ocazia de a-i vedea la Tabăra Cavalerilor Medievali de la Bistriţa, pe 14 august 2010.

În concluzie, considerăm că symphonic metal-ul are menirea de a familiariza generaţia tânără cu instrumentele clasice, orchestra simfonică şi opera, iar pe de altă parte oferă şansa melomanilor amatori de muzică clasică de a-şi lărgi orizontul cultural muzical, prin acceptarea instrumentelor folosite în metal (chitară electrică, bass, percuţie) ca metode de amplificare a grandorii şi măreţiei inegalabile a construcţiei lucrărilor orchestrale.

Octavian Radu

EDITORIAL – CONCERTELE METAL ALE ANULUI 2010

Anul 2010 se anunţă un adevărat festin pentru rockerii din România. Ţara noastră va fi vizitată de legendele vii ale rock-ului, dintre care amintim AC/DC, Manowar, Metallica, Rammstein, Slayer, Megadeth, Anthrax şi Haggard.

Înființată în Sydney în 1973, trupa hard rock AC/DC vine pe 16 mai în Piaţa Constituţiei din Bucureşti, pentru turneul de promovare al celui mai recent album, “Black Ice”. La concert organizatorii aşteaptă peste 70.000 de oameni. În prima zi de la punerea în vânzare a biletelor, au fost vândute peste 7.000 de bilete, iar după câteva săptămâni au fost epuizate şi cele 5.000 de bilete din faţa scenei (categoria Golden Circle). În pofida crizei financiare, ce afectează serios venitul fiecărui român, se pare că fanii au reuşit să îşi facă economii, pentru a nu rata şansa unică de a-şi vedea şi asculta idolii live.

Poate cel mai mare festival metal adus vreodată în ţara noastră, SONISPHERE FESTIVAL, se va desfăşura în perioada 25 – 27 iunie, la Romexpo şi reuneşte pentru prima dată monştrii sacri ai metal-ului mondial – legendele thrash-ului Metallica, Slayer, Megadeth, cea mai iubită trupă de metal-industrial – Rammstein, cunoscuţi pentru concertele lor incendiare (la propriu), the Kings of Heavy Metal – Manowar, trupă ce a concertat şi anul trecut la B’estfest, precum şi Anthrax, Heaven and Hell, Alice in Chains, Stone Sour şi Mastodon.

Deşi în timp Metallica şi-au schimbat stilul de la un thrash metal pur la un modern rock/metal, este cunoscut faptul că în concerte, melodiile celebre vechi sunt întotdeauna nelipsite, dar nu sunt ignorate nici piese de pe noile albume, fapt ce mulţumeşte fiecare categorie de fani. Nu degeaba la concertul Metallica din 23 iulie 2008 de pe stadionul Cotroceni s-au vândut peste 6.000 de bilete la categoria Gazon A, la doar 48 de ore de la punerea lor în vânzare. Ocazia unică în viaţă de a vedea adunate la un loc legendele thrash metal-ului – Metallica, Slayer, Megadeth şi Anthrax determină fanii să-şi achiziţioneze cât mai repede bilete la concert într-o cursă contra-cronometru, dovadă că deja s-au epuizat biletele la categoria Golden Circle (în faţa scenei) pentru a doua zi a festivalului Sonisphere.

Fanii metal-ului simfonic/orchestral se pot bucura anul acesta cu nu mai puţin de 3 reprezentaţii ale uneia dintre cele mai inedite trupe de gen – HAGGARD. După extraordinarul succes din noiembrie 2008 – un concert sold-out la Cluj-Napoca (biletele s-au vândut cu 2 luni înainte de eveniment în doar 3 săptămâni!), anul acesta trupa va susţine 3 concerte – pe 17 aprilie la Cluj-Napoca, pe 18 aprilie la Bucureşti în The Silver Church Club şi pe 14 august 2010 la Tabăra Cavalerilor Medievali de la Bistriţa. Succesul trupei se datorează înglobării influenţelor de muzică medievală, clasică, death şi doom, fapt ce atrage categorii variate de fani – amatorii de muzică clasică, medievală, dar şi cei ce iubesc metal-ul în general.

Anul 2010 reprezintă cu siguranţă revelaţia muzicală a ultimelor decenii. Multitudinea de legende vii care vor concerta în acest an în România şi entuziasmul publicului atrag după sine o concluzie evidentă: românul s-a născut rocker înainte de a fi poet!

Radu Octavian

EDITORIAL – TU CÂND VREI SĂ FLUIERI, FLUIERI?

Săptămâna aceasta vă invit să discutăm despre pasiunea de a face lucruri, despre compromisuri, despre modul în care acestea ne influențează viața dar mai ales despre curajul de a arăta lumii ceea ce suntem, de a ne înfrânge temerile şi de a depăși obstacolele.

“The Pursuit of Happyness” şi “Eu când vreau să fluier, fluier” sunt două abordări diferite a ideii de a-ţi urma VISUL. Vizionându-le nu poţi ramane indiferent şi începi să te manifeşti în diverse moduri. Eu… scriu acest articol.

Nu ştiu ce părere aveţi voi, însă eu sunt impresionată de viziunea tinerilor regizori şi mai ales de talentul nebănuit al unor actori până nu demult necunoscuţi. Deşi uneori poate părea plictisitor, filmul românesc are o poveste de spus. Dacă e să judecăm după prezența şi premiile obţinute la festivalurile internaţionale se pare că această poveste este una de succes.

“Nu trageţi domn’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!” este într-adevăr o replică memorabilă a maestrului Dinică pusă în scenă de Sergiu Nicolaescu. Totuşi tânăra generaţie vibrează mai mult la “Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană”. Acelaşi actor, două roluri diferite, două fraze memorabile…două generații. Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu şi mai nou Florin Şerban sunt felicitaţi şi aplaudaţi la scenă deschisă. Iar noi, compatrioţii lor ar trebui să fim mândri, să umplem sălile de cinema. Ceea ce se pare că deja facem: 130.00 de bilete vândute într-o săptămână înseamnă ceva pentru filmul autohton.

Pelicula „Eu când vreau să fluier, fluier”, regizată de Florin Şerban, a primit distincţia „Alfred Bauer” pentru noi perspective în cinematografie, şi Ursul de Argint. Cotidianul britanic The Guardian notează că tema delincvenților a dominat cele mai bune filme europene de la Berlinală, unul dintre acestea fiind cel regizat de Florin Şerban, numit de jurnaliștii britanici „o bijuterie”. Interesant este că Florin Şerban şi-a ales actori şi din rândul deţinuților de la Penitenciarele Craiova şi Tichileşti. Făcând o analogie, nici Gabourey Sidibe nu era cunsocută înainte de interpretarea rolului principal din “Precious: Based on the Novel Push by Sapphire”, iar acum este deja celebră.
Aşadar, dragii mei, vă întreb: Voi ce faceţi când vreţi să “fluieraţi”? Cântaţi (uneori poate în struna altora…), dansaţi sau pur şi simplu fluieraţi? Câţi dintre noi avem curajul să facem ceea ce ne place? Spun curaj pentru că din nefericire, în România este nevoie de curaj ca să alergi în parc dimineaţa, să practici jobul care îţi place… Până la urmă totul ţine de noi, de alegerile pe care le facem, nu-i aşa?

TU, ai un VIS? Și ce faci ca să-l duci până la capăt? Te aştept cu mare drag să ne poveşti despre el, precum şi despre filmele din care ai invăţat câte ceva. Şi nu uitați: săptămâna aceasta avem pentru voi o invitaţie dublă la orice film doriţi. Accesaţi rubrica “Concursuri cu premii”!

Până data viitoare,

Andreea Petrișor