SFINTELE PAȘTI 2010

Vin Paștile. De azi intrăm în Săptămâna Patimilor. Putem face, oare, o pauză de la viața agitată, automată, mercantilă și întru-totul nepăsătoare, ce caracterizează societatea noastră contemporană, și să înlocuim toate acestea cu modestie și dragoste față de cei apropiați?

Ca un semn al unității întru creștinătate bisericile catolică, ortodoxă și greco-catolică au decis să sărbătorească Sfintele Paști în aceeași zi, pe 4 aprilie. Ar fi bine dacă acest semn ne-ar îndemna și pe noi păcătoșii de serviciu la mai multă dragoste, pioșenie, respect și preocupare pentru adevăratele lucruri care contează: familia, prietenii, comunitatea în care trăim. Sărbătoarea Pascală înseamnă Ajutor, Dăruire, Împărtășire, Sacrificiu. Ajutor pentru cei dragi, cei apropiați sau cei necunoscuți dar aflați la ananghie. Dăruire pentru cei care au nevoie de contribuția noastră sufletească sau materială. Împărtășirea păcatelor dar și a bucuriilor și a lucrurilor frumoase din viață. Sacrificiul personal în favoarea celorlalți, sacrificiul ego-ului în favoarea comunității.

Pentru societatea contemporană românească, măcinată de curse – cursa spre înavuțire, cursa spre automatism și izolare, cursa spre a dovedi că ești cel mai deștept (și implicit toți ceilalți sunt boi), cel mai tare, cel mai nesimțit, ghiolban, ghiulos…, această săptămână propune valori foarte dificil de atins, și totuși nu imposibil. Ne comportăm de multe ori de parcă am dori să fim singuri pe planetă: trebuie să fim noi primii îndestulați, să punem mâna, să avem, să nu lăsăm pe alții să aibă, să construim ziduri în jurul nostru care să ne garanteze că păstrăm ceea ce avem și, bineînțeles, să luăm de la vecin atunci când acesta nu este atent. Personal nu am mai întâlnit popoare, cu excepția unora din Balcani, în cultura cărora să existe proverbul ”să moară și capra vecinului”. Îmi este greu să înțeleg bucuria viscerală a unora izvorâtă din suferința celuilalt, mândria de a fi escaladat cadavre, bucuria cauzată de dispariția unui competitor aflat și el în cursa nebunească de care vorbeam.

Departe de mine să îndemn lumea să facă dragoste cu capra vecinului. Sau să-și calce în picioare demnitatea. Dar cred că dacă aveți copii atunci poate ar trebui să stați mai mult cu ei zilele astea și să le arătați dragoste. Dacă nu aveți, faceți. Dacă aveți o soție/soț/prietenă/prieten amintiți-vă că dragostea pentru ea/el v-a adus împreună. Dacă nu aveți un tovarăș de viață, găsiți-l. Dacă trăiți undeva într-o comunitate, arătați vecinilor că pot conta pe voi. Dacă trăiți în pădure, intrați în sat măcar pentru o săptămână. Dacă veți ajuta pe cineva, dacă veți manifesta Dăruire, dacă vă veți Împărtăși (atât în sensul mărturisirii cât și al comuniunii/comunicării), Sacrifica, nu vă îmbogățiți, dar vă veți simți – măcar pentru o săptămână – oameni între oameni, nu concurenți. Până și cel mai feroce participant la cursă are dreptul la o pauză! De Sfintele Paști puneți ”stand-by” cursei.

Mihai Mătieș

Reclame

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s